Când pășesc peste valuri, ca Petru, pe mare,
Departe de maluri, spre Domnul pășesc
Când cobor prin credință, la sfânta-I chemare,
Din mica bărcuță ce-o părăsesc;

Când privesc înspre Isus, pășind cu-ndrăzneală
Făr' să îmi pese de mine și ce-n urmă-am lăsat,
Având ținta ' nainte, fără-ndoială,
Pășesc peste valuri, ca pe uscat.

Când privesc înspre valuri cât sunt de-nvolburate
Împrejur nu se vede decât val după val
Deși Isus e-atât de aproape, mi se pare departe.
Credința-i mai mică ca un bob de muștar.

Când privesc înspre valuri, nu-L văd pe Domnul
Ce frumos, cât de mare-I, puternic, 'nălțat...
Parcă uit ce făcut-a și că poate totul
Și că-odată cu El, pe valuri am umblat.

Când privesc înspre valuri, sunt disperată
Și strig cu glas tare după ajutor:
,,Doamne, mă scapă, sunt scufundată,
Valul mă-ngroapă, scump Salvator"!

Când privesc înspre valuri, Domnul vede și-mi spune:
,, Privește spre Mine, mai fă încă-un pas.
Eu nu-ntârzii, te-ncrede-n a Mea promisiune.
Te ascult și-s cu tine în al-ncercării ceas."

Dragul meu frate, stai treaz și ascultă:
Nu privi înspre valuri, privești spre Isus!
Curând vine Domnul! Viața e scurtă.
Te pregătește de astăzi, să-ajungi în cer sus!