Doamne, ce mai plânge cerul
Văzând chipu-Ţi întristat...
Văzând lumea ce se pierde
Într-o viaţă de păcat...

Cum îşi mai revarsă norii
Lacrimile pe pământ
Căutând zadarnic pacea
Şi iubirea ce s-a frânt...

Doamne, ce-şi mai duce vântul
Peste zări a lui tristeţe
Într-un cântec ce-a pierdut
Şi senin şi frumuseţe...

Mai întinde-Ţi Tată mâna
Mâna-Ţi binecuvântată
Şi ne ia povara grea
Ne mai iartă încă-o dată...

Lasă Soarele iubirii
Peste noi să strălucească
Ca o Primăvară sfântă
În inimi să înflorească!

Vulcan-01-10-2015
Mary