Destul

Era o zi, în vremea din vechime,
Când David număra poporul său;
Prin asta, a atras la sine,
Mare urgie și un mare greu.

Cuvântul i s-a dat de sus, atuncea
Și Gad îi dă de știre la-mpărat
Că va porni o aprigă urgie...
De ce poporul sfânt l-a numărat?...

Sunt la-ncercare grea! - zice-mpăratul -
Căci trebuie s-aleg pentru popor
Să fiu bătut de foamete, de oameni,
Sau ciuma grea să fie-urgia lor.

Mai bine în mâinile Domnului să fie;
Poporul meu, acuma pedepsit,
Să fie peste noi a Lui urgie
Decât de alte lucruri, umilit.

Și îngerul ce-a fost trimis din ceruri
Ucide aproape șaptezeci de mii...
Plângea-mpăratul, se căia într-una
Văzând cum cad cu zecile de mii.

Atunci, un glas a răsunat din ceruri:
"DESTUL! ȘI NU MAI NIMICI ACUM!"
Și îngerul cu sabia în mână
Se și opri la margine de drum.

Destul! Destul! Ce mare îndurare,
Căci mai puțin de-o zi el nimici
În loc de trei zile nimicitoare,
Din cerul slavei, glasul îl opri.

Am vrea și noi în vremea de-ncercare
Să strige glasul Domnului: DESTUL!
Să ne salveze, să ne dea izbândă
Când vânturi și furtuni izbesc acum.

E mare har să zică Suveranul:
"DESTUL!" Când e cuptoru-ncins.
Să vină Domnul slavei, Salvatorul
Să ne ridice, zicând: "Ai învins!"

Dar unde e căința, stăruința,
Din ochi să curgă lacrime șuvoi?
Așa să ne-ntărească El credința
În vremea de-ncercare și pe noi.

Nu-aduce la altar ceva de formă,
Ceva ce nu te costă mai nimic.
Plătește, sacrifică-te, lucrează,
Cu viața ta să simți că te-ai jertfit.

David n-a vrut ca Aravna Iebusitul
Să-i dea și aria, și boi, și tot,
Încât să nu-l coste pe el nimica,
Ci l-a plătit cu cincizeci de arginți.

Hai frați iubiți, s-aducem la altare
Jertfe, așa precum îi place Lui,
Să-I dăm și bani, și timpul, și viața,
Și El să fie totul pentru noi.

Să fie stâlp de-aducere aminte,
De izbăviri temeinice-n popor
S-avem în inimi scrise biruințe
Chiar dacă adesea este câte-un nor.

El vrea să vadă râvna, sârguința
El vrea să vadă nopți de privegheri,
El vrea să vadă că mergi prin credință,
Și Domnul face pentru noi lucrări.

Citește Biblia cu multă râvnă,
Și vei descoperi mereu comori,
Unește-le cu post și rugăciune,
Și vei ieși și tu biruitor.

Destul ai practicat așa de formă
Atâtea lucruri sfinte și-ai greșit,
Azi e îndemnu-acela mai din urmă,
Luptă cu drag și vei fi fericit.

Și-n vremuri de urgie și războaie
Când tu vei arde aprig în cuptor,
Și solul sfânt va răsuna strigarea:
DESTUL! DESTUL! EL E BIRUITOR!
AMIN