EDITORIAL - ÎNDELUNGA RĂBDARE
“Roada Duhului, dimpotrivă, este:…îndelungă răbdare…”
Galateni 5: 22
Cuvântul răbdare sau îndelungă răbdare vine din cuvântul grecesc care vorbeşte despre tăria pe care o dovedeşte cineva când este provocat. El conţine ideea de a suporta cu răbdare, fără mânie şi fără gând de răzbunare, un tratament rău din partea cuiva. Astfel, această parte din roada Duhului se poate vedea în relaţia cu semenii noştri.
Îndelunga răbdare este manifestarea unei inimi iubitoare.
Credinciosul îndelung răbdător priveşte la semeni cu amabilitate şi îngăduinţă, făr să- şi permită o critică nejustificată la adresa lor. În mod absolut sigur, niciun om nu ar fi în stare de aşa ceva în mod natural, dar lucrul acesta devine posibil atunci când Hristos Domnul schimbă inima şi o face sensibilă faţă de oameni şi faptele lor. Trebuie să medităm la exemplul suprem şi în această privinţă. Fiul lui Dumnezeu avea atâtea motive să- i condamne şi să- i critice chiar şi pe ucenici, şi a făcut- o de nenumărate ori, dar s- a raportat la ei cu îngăduinţa unui tată şi cu tactul unui pedagog. Când inima iţi este plină de dragoste, îndelungă răbdare va fi manifestarea ei într- un mod mai mult decât natural.
Îndelunga răbdare este o componentă a asemănării cu Hristos.
În privinţa aceasta, aşteptările sunt foarte mari în legătură cu proximitatea noastră. Am vrea să vedem multă îndelungă răbdare la alţii, fără, însă, să o pretindem şi de la noi. Apostolul Pavel ne învaţă că trebuie să fim “întăriţi cu toată puterea, potrivit cu tăria slavei Lui, pentru orice răbdare şi îndelungă răbdare, cu bucurie” (Coloseni 1: 11). Răbdarea în vieţile noastre izvorăşte din puterea lui Dumnezeu, sprijinindu- se pe bunăvoinţa noastră de a o învăţa. Prezenţa Duhului Sfânt în noi şi cu noi, asigură dinamica acestui proces care trebuie să fie observat în fiecare copil al lui Dumnezeu. Desăvârşirea Domnului nostru ne inspiră şi în acelaşi timp trebuie să se constituie şi într- un ideal spre care ţintim.
Îndelunga răbdare este dovedită în încercările vieţii.
Dacă privim în Sfânta Scriptură, răbdarea este îndeaproape asociată cu încercările. În viaţa liniştită de fiecare zi ne putem arăta răbdători, dar cum reacţionăm când vin încercările ? Ştim că încercările sunt chiar spre binele nostru. Ele ne întăresc şi îi creează Duhului Sfânt posibilitatea formării răbdării noastre. Iacov, sub inspiraţia Duhului Sfânt scrie: “Fraţii mei, să priviţi ca o mare bucurie când treceţi prin felurite încercări, ca unii care ştiţi că încercarea credinţei voastre lucrează răbdare” (Iacov 1: 2, 3). Încercările ne obligă să ne alipim tot mai mult de însăşi sursa puterii şi produc în noi răbdarea şi îndelunga răbdare ca roade ale Duhului Sfânt.
Preaiubiţi credincioşi, vestea plină de speranţă pentru toţi este aceasta: Nici un copil al lui Dumnezeu umplut cu Duhul Sfânt, care a îndurat cu credincioşie “părtăşia suferinţelor Lui”, nu va eşua în a dovedi răbdare şi îndelungă răbdare.
Pastor Ioan Cocirteu