De nu înțelegi neprihănirea,
Bunătatea Domnului Cristos,
Nu știi ce e pacea și iubirea,
Peste viața ta domnește firea
Și aduni gunoaiele de jos.

Dacă nu primești azi Adevărul
Dăruit de Tatăl pe pămȃnt,
Nu cunoști ce minunat e cerul,
Nici iertarea împlinită-n Harul
Și trăirea-n Noul Legămȃnt!

De nu mergi pe calea-adevărată
Stăruind în bine zi de zi,
Niciodată,-n lume, niciodată
Nu poți spune Celui veșnic: “Tată!”
Fără-a murmura sau șovăi.

Ce te ține-n firea pămȃntească?
Ce dezamăgire te-a răpus?
Nu auzi chemarea Lui cerească?
Vino iar în Casa părintească,
Vino iar, la masă, cu Isus!

Dacă zi de zi amȃni chemarea,
Dragostea Luminii și Cuvȃntul,
Nu ai înțeles deplin iertarea,
Mȃntuirea vieții și-ascultarea
Și-ai umbrit degeaba-un timp pămȃntul.

Ce folos de lucrurile care
Le-ai zidit și-ntreținut pentru păcat?
Toate se vor stinge în uitare,
Dar mai trist va fi, că-n Ziua mare,
Tu, vei fi de Dumnezeu uitat!

Nu-i un basm, ori simplă-nchipuire:
Dumnezeu există printre noi!
Poți să-I vezi prezența prin iubire,
Și de vei primi o nouă fire
Ai să-L vezi și-n viața de apoi!


Florești, Cluj