Dumnezeu este de necuprins pentru mintea umană. Omul nu-şi poate imagina cum este Dumnezeu dacă Dumnezeu nu hotărăşte să se descopere omului. Atât putem înţelege despre El cât El ne revelează. Lui Moise Dumnezeu i-a spus: „Faţa nu vei putea să Mi-o vezi, căci nu poate omul să Mă vadă şi să trăiască!” ( Exodul 33:20) Şi cu toate acestea, în capitolul 24 al cărţii Exod citim;

9 „Moise s-a suit împreună cu Aaron, Nadab şi Abihu, şi cu şaptezeci de bătrâni ai lui Israel.10 Ei au văzut pe Dumnezeul lui Israel; sub picioarele Lui era un fel de lucrare de safir străveziu, întocmai ca cerul în curăţia lui.11 El nu Şi-a întins mâna împotriva aleşilor copiilor lui Israel. Ei au văzut pe Dumnezeu şi totuşi au mâncat şi au băut.” Nu este o inconsecvenţă din partea lui Dumnezeu ci este o manifestare a suveranităţii Lui. Domnul Isus spunea că la Dumnezeu toate lucrurile sunt cu putinţă, chiar să transforme imposibilul în posibil. Chiar dacă, în mod normal, un om nu-L poate vedea pe Dumnezeu şi să trăiască, Dumnezeu poate face în aşa fel încât să se descopere omului în chip supranatural şi totuşi omul să trăiască.

Tot ce ştim despre Dumnezeu ştim prin revelaţie şi nu putem merge mai departe de aceasta, oricât ne-am strădui. Străduinţa este totuşi bună, atunci când vorbim despre cunoaşterea lui Dumnezeu, deoarece Dumnezeu Însuşi a spus: „Mă veţi căuta, şi Mă veţi găsi, dacă Mă veţi căuta cu toată inima.” ( Ieremia 29:13 ) Moise, cel ce a avut mari revelaţii şi descoperiri despre cum este Dumnezeu, era însetat să-L cunoască mai adânc pe acest Dumnezeu, şi avem acel capitol deosebit din Exod 33 şi conversaţia lui Moise cu Dumnezeu, conversaţie care culminează cu exclamaţia lui Moise: „Arată-mi slava Ta!”Nu este singular acest exemplu, mai este şi David şi sunt şi alţii, Pavel bunăoară, cel care spunea că tot ce-şi doreşte este să-L cunoască pe El, pe Dumnezeul pe care deja l-a cunoscut atât cât Dumnezeu a îngăduit ca Pavel să cunoască. Pavel ştia şi el că nu poate merge mai departe în această cunoaştere decât prin revelaţie şi dacă Dumnezeu are milă şi se descoperă. Dar sufletul care a prins ceva din gloria şi frumuseţea lui Dumnezeu va tânji după mai mult ştiind că aceasta este cea mai mare şi mai de preţ comoară la care poate ajunge un suflet omenesc - cunoaşterea tot mai profundă a lui Dumnezeu..

Revelaţia lui Dumnezeu are diferite nivele. Vorbim mai întâi despre o revelaţie generală, accesibilă tuturor. Psalmistul David spune în Psalmul 19 că „Cerurile spun slava lui Dumnezeu, şi întinderea lor vesteşte lucrarea mâinilor Lui. 2 O zi istoriseşte alteia acest lucru, o noapte dă de ştire alteia despre el.3 Şi aceasta, fără vorbe, fără cuvinte, al căror sunet să fie auzit: 4 dar răsunetul lor străbate tot pământul, şi glasul lor merge până la marginile lumii.” Pavel spune şi el la rândul lui, în Romani capitolul 1: 20 „În adevăr, însuşirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veşnică şi dumnezeirea Lui, se văd lămurit, de la facerea lumii, când te uiţi cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Aşa că (oamenii) nu se pot dezvinovăţi”. Dumnezeu se descoperă prin ceea ce a creat, măreţia şi frumuseţea lucrurilor care nu puteau apare la întâmplare, aşa cum greşit afirmă unii. Dar această revelaţie doar arată spre un Creator şi ar trebui, aşa doreşte Dumnezeu, ca omul care are parte de această revelaţie să caute acum să-L cunoască pe acest Creator; nu doar creaţia Lui ci chiar pe El. Nu înseamnă cunoaştere de Dumnezeu faptul că crezi că există Dumnezeu. Mulţi afirmă că Dumnezeu există, rămânând la acest nivel redus de revelaţie dar niciodată nu ajung să-L şi cunoască cu adevărat pe Dumnezeu. Exemple avem din belşug în jurul nostru şi sunt atâtea grupări religioase care au o înţelegere atât de greşită despre cum este Dumnezeu încât, prin înţelegerea lor, Îl dezonorează şi umple de mânie pe adevăratul Dumnezeu. Idolatria este tocmai o cunoaştere greşită a lui Dumnezeu. Prin urmare omul trebuie să meargă mai sus în cunoaşterea lui Dumnezeu, dacă vrea să fie fericit.

Biblia este instrumentul prin care Dumnezeu se descoperă mai adânc şi în adevăr. Nici o altă scriere pe acest pământ nu mărturiseşte în adevăr despre cum este Dumnezeu, chair dacă poate prinde nuanţe care duc spre El. În final orice altă scriere care intră în conflict cu Scripturile Sfinte, deoarece nu a fost inspirată de Dumnezeu, duce cunoaşterea de Dumnezeu pe o direcţie greşită şi spre pierzarea sufletului care urmează această cale. Prin Biblie omul ajunge să înceapă să Îl cunoască pe Dumnezeu şi cine nu citeşte Scripturile este văduvit de instrumentul cel mai important care ajută omul să ajungă la cunoaşterea lui Dumnezeu, să ajungă la viaţă. Neglijarea Bibliei face mult rău şi ignoranţa în care se află cei mai mulţi oameni, atunci când vorbim despre cunoaşterea lui Dumnezeu, se datorează faptului că nu pun preţ pe această Carte Sfântă, nu o citesc şi nu meditează asupra ei.

Când Domnul Isus era pe pământ spunea că cine L-a văzut pe El L-a văzut pe Tatăl, pe Dumnezeu. Aceasta era şi o afirmaţie explicită a faptului că Isus era şi este Dumnezeu. Prin El Tatăl s-a făcut cunoscut aşa cum nu s-a mai făcut cunoscut niciodată în istorie. El a umblat printre noi şi am putut asculta cuvinte din gura Lui, I s-a putut aduce închinare, dar a şi putut fi atins, lovit, jignit, omorât chiar. În toate Dumnezeu s-a descoperit mai adânc şi mai tainic. Scripturile consemnează istoria umblării Domnului Isus pe pământ, adică ni-L descoperă pe Dumnezeu mai mult decât până la acest moment. A neglija Scripturile înseamnă a nu-L cunoaşte pe Dumnezeu sau a avea o cunoaştere greşită, ceea ce este acelaşi lucru.

Dar, înainte ca Domnul Isus să se înalţe la cer, după ce Şi-a încheiat lucrarea pe acest pământ, le-a promis ucenicilor că va veni Duhul Sfânt şi revelaţia va continua, descoperirea va fi şi mai adâncă. Cel mai important rol al Duhului Sfânt este să-L facă cunoscut şi mai bine pe Dumnezeu, să înalţe şi mai sus şi mai frumos lucrarea măreaţă a Domnului Isus Hristos. Toate darurile de care Duhul Sfânt face parte omului care crede sunt cu scopul ca Hristos să fie înălţat, deci cunoscut de oameni. Scripturile Sfinte chiar nu pot fi înţelese pe deplin dacă Duhul Sfânt nu le descoperă. Sunt oameni care citesc Scripturile dar nu le înţeleg şi le răstălmăcesc, spre pierzarea lor, după cum scria apostolul Petru atunci când afirma: „În ele (în Scripturile scrise de apostolul Pavel) sunt unele lucruri grele de înţeles pe care cei neştiutori şi nestatornici le răstălmăcesc ca şi pe celelalte Scripturi, spre pierzarea lor.”

Deci Dumnezeu nu poate fi cunoscut de om dacă nu se descoperă, dar El o face pentru cei ce sunt sensibili la semnalele date de El şi Îl caută cu o inimă sinceră.

Şi cel rău ştie lucrul acesta şi tocmai de aceea va căuta ca să-l ducă pe om pe o direcţie total greşită. De aceea şi avem atâtea căi şi atâtea concepţii false despre Dumnezeu şi, pentru cei ce nu au lumină, este o confuzie atât de mare.

Din nefericire vrăjmaşul sufletului omului reuşeşte să semene confuzie şi să aducă înşelare chiar şi acolo unde odată a fost lumină şi omul a prins o parte din imaginea lui Dumnezeu. Este greu de crezut dar în medii considerate fidele Scripturilor Sfinte s-au infiltrat idei şi imagini care Îl prezintă pe Dumnezeu în mod distorsionat. Scripturile au fost interpretate altfel de cum Duhul Sfânt le-a insiprat şi oamenii şi-au făcut imagini greşite despre Dumnezeu, spre pierzarea lor. Domnul Isus a spus clar şi lămurit că „viaţa veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat şi pe Isus Hristos pe care L-ai trimis Tu.” (Ioan 17:3) Deci o cunoaştere greşită a Lui înseamnă moarte, vorbim de moartea veşnică.

O astfel de cunoaştere greşită este învăţătura că Dumnezeu este doar bunătate şi că El, datorită faptului că este bun, nu va îngădui ca oamenii să se chinuie în focul veşnic pentru totdeauna. De aici a apărut învăţătura că omul nu mai trebuie să se vadă păcătos ci să aibă o părere bună despre sine, datorită a ceea ce a făcut Hristos şi că omul are o valoare deosebită înaintea lui Dumnezeu. Aceste afirmaţii sunt amestecuri de adevăr şi minciună. Da, Dumnezeu ne iubeşte şi omul are preţ înaintea lui Dumnezeu şi Hristos a murit pentru noi, dar numai în contextul pocăinţei, a renunţării la păcat, a vieţii noi promise de Dumnezeu atunci când ne naşte din El, a vieţii schimbate în care păcatul nu mai domneşte asupra omului, a pocăinţei continue şi a umblării pe pământ în frică de Dumnezeu. Concepţia că Dumnezeu este în totalitate bun şi că El nu este şi mânios din pricina păcatului omului şi că nu este şi un foc mistuitor, face ca omul să nu se mai teamă de Dumnezeu şi să aibă faţă de El o atitudine lipsită de reverenţă şi respect. Frica de Dumnezeu dispare ori aceasta este o mare pierdere pentru om deoarece Biblia mărturiseşte clar şi de multe ori cât de benefică este pentru om frica de Dumnezeu. Nu este de mirare că am ajuns în vremea în care credincioşii se trag de şireturi cu Dumnezeu, adică El nu este pentru mulţi nimic mai mult decât un prieten cu care îţi poţi permite orice. S-a ajuns aici vorbindu-se şi insistând doar pe bunătatea lui Dumnezeu. A spune adevărul numai pe jumătate despre Dumnezeu este echivalent cu minciuna, pentru că Dumnezeu trebuie cunoscut aşa cum este El în totalitate. La fel cum se face rău atunci când se afirmă că Dumnezeu este numai bunătate şi dragoste se poate face rău atunci când afirmăm că Dumnezeu este numai foc mistuitor. A le spune oamenilor doar aceasta nu le-ar ajuta la nimic. Mai trebuie adăugat că El a găsit calea pentru a ne scuti de focul veşnic. Şi atunci Îl cunoaştem pe Dumnezeu mai deplin, mai aproape de ceea ce este El.

Dar învăţăturile acestea noi care Îl prezintă deformat pe Dumnezeu proliferează şi atacă chiar şi pe cei ce nu te-ai fi aşteptat niciodată să cadă pradă duşmanului. Îmi amintesc că atunci când am vizitat Irlanda am fost surprins să văd cum iedera, o plantă căţărătoare şi parazită, este pur şi simplu stăpână peste tot. Se urcă peste toţi copacii şi aceştia ajung victimele ei, mai devreme sau mai târziu. Am văzut copaci foarte bătrâni şi care au fost viguroşi odată biruiţi de iedera care i-a înfăşurat şi care, în final, le-a provocat moartea. Învăţăturile acestea false despre Dumnezeu se caţără, pe nesimţite, ca iedera pe copaci şi ajung în final să sufoce chiar şi copacii viguroşi odată. Soluţia ar fi ca iedera să fie tăiată imediat ce incepe să se caţere pe copac. Am văzut şi astfel de cazuri în care oamenii şi-au protejat anumiţi copaci pe care îi aveau în grădinile lor. Mai târziu este aproape cu neputinţă să mai scapi de iederă. Pătrunde adânc chiar în miezul copacului şi se hrăneşte din el, chiar dacă tai tulpina iederei mai jos, la pământ. Acum se hrăneşte din seva copacului până ce copacul se usucă. Aşa sunt azi învăţăturile greşite despre cum este Dumnezeu. Ajung să pătrundă adânc în om şi oricât te-ai strădui să le tai (adică să le faci cunoscută rătăcirea lor) constaţi că nu este de nici un folos deoarece ele se hrănesc acum din propriul lor orgoliu prin care ajung să se creadă ceva, să creadă că au ajuns la un nivel de reveleţie la care nimeni până acum nu a mai ajuns. Se hrănesc cu nesaţ din propria rătăcire până ajung să se usuce complet.

Aşa cum spuneam diavolul ştie că avem nevoie de revelaţie pentru cunoaşterea lui Dumnezeu şi, prin urmare, se foloseşte şi de acest mijloc ca să-i înşele pe cei ce nu sunt atenţi şi nu se ţin strâns, foarte strâns, de învăţăturile Sfintelor Scripturi. Mulţi au mărturisit că au avut revelaţii speciale de la Dumnezeu, revelaţii în care Dumnezeu însuşi sau îngeri ai Lui li s-au descoperit. Marile erezii şi grupări eretice s-au bazat pe astfel de revelaţii. Totul se bazează pe o înţelegere greşită a lui Dumnezeu şi o deformare a imaginii Lui.

Dacă vorbim despre revelaţii astăzi cred că sunt mai multe ca oricând. Foarte des aud oameni, bărbaţi şi femei, care mărturisesc că au avut parte de revelaţii şi chemări speciale din partea lui Dumnezeu, că Dumnezeu are pentru ei o lucrare cum nu a fost vreodată. În urmă cu circa 10 ani mi-a fost dat să o aud pe o femeie care locuieşte de mulţi ani în străinătate, peste Ocean, şi care mărturisea că a venit În România pentru că Dumnezeu i-a spus că ea va fi Moise pentru România, că prin ea Dumnezeu va scoate poporul acesta din robie. Interesant este că mulţi au crezut-o şi o mai cred şi azi deşi se vede clar că nici vorbă de aşa ceva. Lumea este plină de astfel de oameni care mărturisesc chemări speciale, ungeri speciale, lucrări speciale la care Dumnezeu i-a chemat, dar dacă stai să le analizezi lucrările şi roadele poţi constata cu uşurinţă că lucrurile nu stau chiar aşa cum spun ei, dimpotrivă.

De ce oamenii pierd revelaţia autentică şi primesc una falsă? Motivele sunt multe. Biblia spune la 2 Tesaloniceni 2, de la versetul 8: „Şi atunci se va arăta acel Nelegiuit pe care Domnul Isus îl va nimici cu suflarea gurii Sale, şi-l va prăpădi cu arătarea venirii Sale. 9 Arătarea lui se va face prin puterea Satanei, cu tot felul de minuni, de semne şi puteri mincinoase,10 şi cu toate amăgirile nelegiuirii pentru cei ce sunt pe calea pierzării, pentru că n-au primit dragostea adevărului ca să fie mântuiţi.11 Din această pricină, Dumnezeu le trimite o lucrare de rătăcire, ca să creadă o minciună: 12 pentru ca toţi cei ce n-au crezut adevărul, ci au găsit plăcere în nelegiuire, să fie osândiţi.” Deci un motiv este că oamenii care au aflat odată despre adevăr nu l-au păzit, nu l-au iubit şi au acceptat deformarea lui, ducând în felul acesta în rătăcire şi pe alţii. Dumnezeu Însuşi îi va orbi ca să rămână în rătăcirea lor.

Un alt motiv este mândria. Atât Iacov cât şi Petru spun acelaşi lucru în scrierile lor:

„Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar dă har celor smeriţi.” O inimă mândră, care se crede ceva îl are de duşman pe Dumnezeu. De ce este atât de multă rătăcire azi, deşi mulţi se cred aleşii lui Dumnezeu? Pentru mândria împotriva căreia chiar ei predică şi de care le spun altora să se ferească dar care le stăpâneşte inimile.

Un alt motiv este inima murdară. Domnul Isus spunea la Matei 5 cu 8: „Ferice de cei cu inima curată, căci ei vor vedea pe Dumnezeu!” Iar în Psalmul 7 cu 10 scrie: „Scutul meu este în Dumnezeu, care mântuieşte pe cei cu inima curată.” Nu vor vedea pe Dumnezeu, nu vor avea revelaţie despre cine este El şi cum este El decât cei cu inima curată. Şi numai aceştia vor avea viaţa Lui. Viclenia, făţărnicia, dorinţa de a plăcea oamenilor, gândurile ascunse şi interesele meschine, dorinţa de înălţare personală, etc. arată spre o inimă care nu este curată. Poate că odată a fost dar, prin neveghere ea s-a pângărit, Duhul Sfânt s-a retras şi duhul rătăcirii a venit aducând cu el încă alte duhuri de înşelare.

Prin urmare să nu ne mirăm că atât de mulţi oameni au o imagine falsă azi despre Dumnezeu şi o cunoaştere atât de greşită a cine este El. Să veghem şi să nu alergăm ca orbii după primul ieşit în cale şi care spune că a avut o mare descoperire, că a avut parte de o mare chemare din partea lui Dumnezeu, o nouă revelaţie şi viziune, ceva ce nu am mai auzit până acum, ci să stăm liniştiţi, în rugăciune şi smerenie, în dragoste de adevăr, cerându-i Lui Dumnezeu să ne păzească inima de orice întinăciune şi să ne uităm la roadele celor ce „au fost chemaţi la mari lucrări”. Să nu vă miraţi dacă în timp veţi descopri doar frunze şi vorbe goale. Dar să fim atenţi ca nu cumva să fim noi în această situaţie care ne poate vătăma sufletele şi duce spre pierzare. Sunt vremuri în care doar dacă rămânem în smerenie ne putem feri de acest duh puternic şi viclean al rătăcirii care bântuie prin lume şi care Îl prezintă pe Dumnezeu într-o imagine falsă.