Ilie Tișbitu
Autor: Sav Simona
Album: volumul 2
Categorie: Zidire spirituala
Ilie Tişbitul

Era de loc, din Galaad,
Dar cu o credință mare.
S-a dus, și zise lui Ahab:
"În țară, n-a fi ploaie.

Nu va fi rouă, și nici ploi...
Ci doar secetă mare...
Ca să cunoască acest popor,
A Domnului lucrare.

Ai dus poporul la păcat
Ahab, ai mare vină.
Și dacă nu te pocăiești,
Nici ploaie n-o să vină.

Ai părăsit pe Dumnezeu
Pentru Baali și idoli
Și șchiopătați mereu, mereu
Mergând tot pe alături."

Și-așa, seceta a-nceput
Și a-mpânzit toată țara...
Trei ani şi jumate a ținut,
Domnu-Şi făcea lucrarea.

Ilie sfatu-a primit
Să meargă în pustie
Acolo, în vale la Cherit,
Si corbii o să vie,

Să-i ducă hrană zi de zi;
Apa era în vale
Și-așa, el zilnic izbuti,
O-ndelugată vreme.

Când apa i s-a terminat
El merse la Sarepta
Și-o văduvă de prânz i-a dat
Îi coapse lui o turtă.

Dar a venit ziua apoi
Când zise lui Obadia:
"Azi, vreau să-l vad pe Împărat
Căci Domnul va da ploaie."

Cu îndrăzneală atunci vorbi:
"Adună tot poporul,
Și toți prorocii lui Baal!"
Și iute merse zvonul.

Se strânse în zori pe Carmel
Mulțime foarte mare,
Și-acolo slava Domnului,
Cuprinse pe oricare.

Căci a răspuns cu foc din cer
El Domnul, Prea Înaltul
Și nu e nimenea ca El
Ce ține legământul.

"Poporule, azi ai văzut
A Domnului lucrare
Acești prooroci v-au amăgit
Prindeți-i pe oricare."

Ilie-i omorî pe toți
Acolo mai în vale;
Poporul a-nțeles atunci
A Domnului lucrare.

O, frați iubiți, harul credinței
Când e peste popor
Va pune pe picioare
Tot omul muritor.

Domnul va face lucrarea
Apărând pricina ta,
Dacă inima-i curată
Și plină de pacea Sa.

Bucură-te și de corbii
Pe care Domnul i-a trimis
Să-ți aducă de sus rodii
Pe care Domnul le-a cules.

Este partea de putere,
Este ceva special...
El ne are în vedere
În momentul crucial.

Să faci să triumfe Domnul
Și a Lui sfântă lucrare
Peste duhul amăgirii
Din întreaga adunare.

Nu îți trebuie teorie,
Ci credință și curaj
Ca să strigi: "Viu este Domnul!"
Și-apoi rănile să legi.

Să trimită Domnul ploaie
Și din harul minunat
După seceta cea mare
Când pământul e uscat.

Și să vadă Împăratul
Și întreg poporul Său:
Domnul este Dumnezeu
Și-a-mplinit cuvântul Său.

Haideți, să cerem credință,
Domnul Dumnezeu e mare
Nici Ilie nu-i din ceruri
Ci de-aici, ca orișicare...

Doar să ascultăm de Domnul,
Și să-L punem la-ncercare
Și va atinge cu foc
Jertfa noastră pe altare.

Slava Lui va coborî
În slujirea cea smerită
Vom vedea atunci cu toții
Că jertfirea se merită.

Nu vorbim doar teorii
Noi vrem slava Lui cea mare
Doamne, dă din cer puteri
Fii cu noi pe-a vieții cale!
amin
Preluat de la adresa: https://www.resursecrestine.ro/poezii/141885/ilie-tisbitu