Binecuvântarea dreptății


Fiul înțelept și bun
E a tatălui bucurie,
Însă fiul cel nebun
E-al mamei necaz, se știe

Ce pe nedrept câștigăm
La moarte, sigur, ne duce
Parte multă, n-o s-avem,
Cum vine, așa se duce... .

Cel care-i neprihănit
De foame, n-a suferi,
De Domnul va fi iubit
Și hrană-i, va rândui.

Cel ce-i leneș, sărăcește
Și nimic nu va avea,
Cel harnic se îmbogățește
Domnul, totul îi va da.

Cel care vara muncește
E isteț și chibzuit,
Dar acel ce odihnește
De foame va fi lihnit.

Cel care-i neprihănit
Binecuvântări primește,
Dar, cel rău e pedepsit
Tot plătește, ce greșește

Acel care e cinstit,
Pe drumul drept va umbla,
În tot, este chibzuit,
Domnul, îl va ajuta.

Acel ce-i nesocotit
Singur, necaz își aduce
De ce-i greu, nu e scutit,
La pieire se va duce.

Gura celui chibzuit
E ca un izvor de viață,
Dar acel nesocotit
Doar necazuri are în față

Nuiaua, e folosită
Pentru cei ce nu au minte
Ea, e binecunoscută
Face pe cel rău, cuminte,

Averea-i cetate tare
Pentru cel ce-o dobândește
Are-n viață un rol mare
Pentru cel ce chibzuiește.

Pe acel neprihănit
Îl ajută să trăiască
Dar, pe cel nesocotit
Îl face să risipească.

Amin

Câmpia Turzii, 4 noiembrie 2015