Viaţa dinăuntru
"Împarăţia lui Dumnezeu este înlăuntrul vostru"
-zice Domnul! Întoarce-te la Domnul Dumnezeu din toată inima ta şi părăseşte această lume rea; atunci sufletul tău va afla odihnă. Învaţă a nu pune preţ pe lucrurile dinafară, ci ai grijă de cele dinăuntru. Atunci vei vedea Împărăţia lui Dumnezeu venind în tine "căci Împărăţia luibucurie în Dumnezeu este pace şi Duhul Sfânt." Cristos va veni la tine şi-ţi va da mângâiere, dacă vei face lăuntrul tău locaş vrednic de El. Toată mărirea şi frumuseţea Lui este înăuntru; lăuntrul inimii tale îl voieşte pe El.
Cristos vizitează adesea lăuntrul credinciosului, îi vorbeşte şi-l mângâie. Cuvintele Lui sunt dulci, mângâierea Lui plăcută, pacea Lui multă şi prietenia Lui minunată.
De aceea, suflet credincios, grăbeşte-te şi pregăteşte-ţi inima pentru Acest Mire ca să Se îndure de tine! Căci El Însuşi a zis:
"Dacă Mă iubeşte cineva va păzi cuvântul Meu, şi Tatăl Meu îl va iubi. Noi vom veni la el şi vom locui împreună cu el."
Fă deci loc lui Cristos; şi la toate celelalte închide uşa inimii tale. Având pe Isus eşti bogat şi El îţi este deajuns. El îţi va purta de grijă şi te va apăra, ca să nu mai ai trebuinţă să te spijineşti pe oameni. Căci oamenii sunt schimbători şi repede te părăsesc murind, însă "Cristos rămâne în veac: şi El te va sprijini până la sfârşit.
Nu te sprijini deci pe nici un om, oricât de folositor şi oricât de drag ţi-ar fi el, pentru că omul este neputincios şi muritor; nici să nu te întristezi prea mult când omul ţi se împotriveşte şi se ridică împotriva ta; şi iarăşi cei ce sunt azi împotriva ta, mâine pot să fie cu tine. Aşa sunt oamenii: schimbători ca vântul. Pune-ţi toată încrederea în Dumnezeu; de El să te temi şi pe El să-L iubeşti. El va răspunde în locul tău şi va face cum e mai bine. "N-ai aici cetate stătătoare" şi, oriunde ai fi, nu eşti decât străin şi călător, şi pace nu vei avea decât în legătură strânsă cu Cristos.
De ce te uiţi în jurul tău? Nu este aici loc de odihnă pentru tine. Casa ta în cer trebuie să fie; de aceea numai în treacăt se cade să priveşti lucrurile de pe pământ; căci toate trec, şi împreună cu ele şi tu. Ia seama să nu-ţi legi inima de ele, ca nu cumva să fii prins în laţul lor şi sa te pierzi. Gândul tău sa fie la Cel Preaînalt, şi rugăciunea ta să fie neîncetat către Cristos. Dacă nu-ţi poţi înălţa duhul la cugetarea celor cereşti, opreşte-te la patimile lui Cristos şi petrece lângă sfintele Lui răni. Cum vei alerga cu dragoste la preţioasele Lui răni, mare tărie vei simţi în necazuri, nu-ţi va păsa mult de dispreţul oamenilor şi nu-ţi va veni greu să rabzi veninul defăimărilor lor.
Căci, vezi, şi Cristos a fost dispreţuit în lumea asta şi, în mijlocul celor mai mari batjocuri, a fost părăsit de prietenii şi de rudele Sale. Cristos a voit să pătimească şi să fie batjocorit; şi tu te plângi de suferinţe mici? Cristos a avut vrăjmaşi şi pârâşi mincinoşi, şi tu vrei să ai pe toţi oamenii de prieteni şi binefăcători? Cum va fi încununată răbdarea ta, dacă nu vei întâmpina împotriviri şi necazuri? Dacă nu vrei să suferi nici un necaz, cum vei fi prietenul lui Isus cel răstignit? Sufere deci împreună cu Cristos dacă vrei să împărăţeşti împreună cu El.
Dacă numai o singură dată ai fi pătruns în inima Mântuitorului şi dacă numai o scânteie din dragostea Lui s-ar fi coborât în inima ta, atunci puţin ţi-ar păsa de câştigul sau de paguba de la oameni; dimpotrivă, te-ai bucura de ocara aruncată de ei asupra ta, căci dragostea pentru Domnul Isus, te face să nu mai ţii la tine însuţi. Cine iubeşte pe Domnul Isus şi adevărul, cine are o viaţă lăuntrică, cine nu dă frâu slobod privirilor sale rele, acela poate oricând să-şi îndrepte inima spre Dumnezeu şi, înălţându-se cu duhul mai sus de sine, să se odihnească şi să se bucure în Domnul.
Cine ştie să preţuiască lucrurile cum trebuie, şi nu după cum le socotesc şi le preţuiesc alţii, acela este cu adevărat înţelept şi a învăţat această înţelepciune mai mult de la Dumnezeu decât de la oameni. Cine ştie să ducă o viaţă lăuntrică şi de aceea nu pune prea mare preţ pe lucrurile dinafară, acela nu are nevoie de un anumit loc de un anumit timp pentru a se desprinde (exercita) cu evlavie. Omul dinlăuntru curând se reculege, pentru că el nu se lasă cuprins de lucrurile dinafară. Munca şi treburile dinafară nu-l împiedică de pe calea credinţei, ci le ia aşa cum vin. Cine este bine aşezat şi bine rânduit în lăuntrul său, nu se tulbură de hărţuielile oamenilor. Atâta este omul împiedicat şi abătut de lucrurile dinafară, cât preţ au acelea în ochii lui.
Dacă lăuntrul tău ar fi cum trebuie, bun şi curat, toate ţi-ar sluji spre bine şi spre înaintare. Multe lucruri te tulbură şi te supără numai pentru că nu eşti mort pentru tine însuţi şi nu te-ai dezlipit de lucrurile pământeşti. Nimic nu pătează şi nu zăpăceşte atât de mult pe om ca iubirea necurată faţă de oameni. Dacă n-ai mai pune preţ pe mângâierile dinafară, ai putea privi cele cereşti şi te-ai putea bucura foarte mult înlăuntrul tău.