"Ferice de cei împăciuitori..." (Matei 5:9)

   Suferă împreună cu celelalte persoane. Nu spune tu altora cum se simt. Ascultă fără a întrerupe. Dă din cap arătând că ai înţeles chiar dacă nu ai priceput tot. Sentimentele nu sunt întotdeauna logice. David spunea: "Când mi se amăra inima..., eram prost şi fără judecată, eram ca un dobitoc înaintea Ta." (Psalmul 73:21-22) Cu toţii reacţionăm greşit când suntem răniţi. Dar Solomon spune: " Înţelepciunea face pe om răbdător, şi este o cinste pentru el să uite greşelile." (Proverbe 19:11) Când asculţi, prin asta parcă spui: "Ţin mai mult la relaţia noastră decât s-ar putea opune diferenţele dintre noi; pentru mine ai importanţă!" Este un mare sacrificiu să absorbi mânia cuiva, mai ales când e nefondată, Dar nu uita, Isus face asta pentru tine de mult timp!

   Mărturiseşte-ţi partea! Isus a spus: "...scoate întâi bârna din ochiul tău, şi atunci vei vedea desluşit să scoţi paiul din ochiul fratelui tău." (Matei 7:5) Deoarece toţi avem porţiuni de vedere întunecată, apelează la a treia persoană care să te evalueze înainte să te întâlneşti cu cel cu care ai probleme. Întreabă-L pe Dumnezeu: "Am eu parte de vină? Sunt nerealist sau prea sensibil?" Mărturisirea este o unealtă puternică. Când admiţi că ai greşit, mânia celuilalt se va diminua, deoarece va fi surprins că nu te aperi. Nu căuta scuze şi nu arunca vina pe altul ci recunoaşte-ţi partea ta. "E greu să faci asta..." vei spune. Sigur, dar Dumnezeu "... ne-a încredinţat slujba împăcării." (2 Corinteni 5:18)