Credinţă şi fapte

Romani 3:28.''Pentru că noi credem că omul este socotit neprihănit prin credinţă, fără faptele Legii.''

Iacov 2:24.''Vedeţi dar că omul este socotit neprihănit prin fapte şi nu numai prin credinţă.''

   Este o vorbă în popor; ''te poţi înneca la mal.'' Mulţi era să ne înnecăm la mal, pentru că am ştiut despre ''credinţă'' că este ca o formulă a botezului: "Crezi? Crezi? Da, cred. Acum sunt credincios, sunt pocăit." Ce s-a întâmplat dar? Am intrat în apă uscat şi am ieşit ud. Asta a fost şi experienţa mea şi a altor persoane, şi pot să spun că la noi, şi acum sunt creştini care cred că naşterea din nou este botezul în apă, iar învăţătura despre naşterea din nou zic că este: o altă învăţătură.

   Pentru că această credinţă, nu era credinţa autentică, am rămas imaturi în credinţă si nu am crescut spiritul, ne-am învârtit în jurul tradiţiei şi regulilor, iar cei ce ni s-au adăugat, n-au fost mai bravi decât noi. Aceste lucruri ni s-au descoperit când ne- am văzut falimentul. Pentru că atunci când trebuia să învăţăm cum să luptăm în lupta spirituală, ne-am învăţat să luptăm unii împotriva altora.

   Credinţa autentică, inevitabil produce fapte, iar faptele credinţei, sunt faptele pe care Domnul Isus ni le-a pregătit ca noi să umblăm în ele. Am fost parte multor discuţii pe baza a ceea ce zice Pavel că - omul este socotit neprihănit prin credinţă şi ce zice Iacov că - omul este socotit neprihănit prin fapte. Oare s-au contrazis Pavel şi Iacov?? Nici vorbă. Doar au vorbit în contexte diferite, şi au răspuns unor situaţii diferite, însă ei vorbeau despre acelaşi lucru. Atât Pavel cât şi Iacov cred că erau convinşi că dintr-o credinţă corectă rezultă fapte bune şi fără nici un efort. 

Iacov zice: 2:21.''Avraam, părintele nostru, n-a fost el socotit neprihănit prin fapte când a adus pe fiul său jertfă pe altar??''

şi vers.25.''Tot aşa, curva Rahav n-a fost ea socotită neprihănită prin fapte, când a găzduit pe soli si i-a scos afară pe altă cale??''

   Cunoaştem foarte bine dovezile credinţei lui Avraam, prin care Dumnezeu l-a socotit neprihănit, de la ieşirea din tara lui, şi până la jertfirea lui Isaac. Şi datorită credinţei lui în Dumnezeu, a dovedit prin fapte, şi dacă nu era credinţa, nu jertfea pe Isac.     

   La fel şi Rahav în Iosua 2 îşi dovedeşte credinţa ei în Dumnezeu despre care doar auzise. Această credinţă a ei s-a transformat în fapte de credinţă. Vers.11b.''căci Domnul Dumnezeul vostru, este Dumnezeu sus în ceruri Şi jos pe pământ.'' 

   Atunci când vezi şi auzi, e uşor să crezi un lucru, dar atunci când circumstanţele vieţii îţi dovedesc contrar credinţei tale, nu este uşor să perseverezi, însă aceasta înseamnă ''credinţă.''