"..Aducînd roade în tot felul de fapte bune şi crescînd în cunoştinţa lui Dumnezeu." (Coloseni 1:10)

   În experienţa fiecărui credincios consacrat şi doritor să slăvească pe Dumnezeu şi să-I slujească, este o strînsă legătură dintre cele două idei care se desprind din textul nostru şi care sînt legate şi depind una de alta.

   A aduce roadă depinde de creşterea în cunoştinţa lui Dumnezeu. În lumea vegetală, legea universală este înmulţirea prin sămînţă; în lumea spirituală, legea divină este la fel. Cîţi credincioşi au înţeles aceasta cu adevărat? Viaţa lor a fost salvată şi consacrată ca să slujească; mîntuirea lor are în vedere roadă pe care trebuie s-o aducă pentru Dumnezeu printre oameni; şi aceasta în mod constant şi natural. Cîţi copaci n-au decît frunze! Cîte ramuri fără fructe!

   "...Aducînd roade în tot felul de fapte bune." Iată chemarea noastră: să aducem roade. Şi cum se poate realiza aceasta? "Crescînd în cunoştinţa lui Dumnezeu." Lipsa de rod se datoreşte încetării părtăşiei noastre cu Dumnezeu şi a lipsurilor noastre în cunoaşterea Lui şi a Cuvîntului Său. Cum? Este posibil să întrerupem părtăşia noastră cu Tatăl nostru? Din nefericire, da, căci ori de cîteori ne abatem de la voia Lui, este de la sine înţeles că părtăşia este întreruptă. Este adevărat că Domnul Isus mijloceşte îndată pentru noi şi Duhul Sfînt ne aşează îndată pe genunchi ca să cerem iertare şi astfel părtăşia noastră cu Dumnezeu este restaurată. Cum este atunci cînd unii crdincioşi nu se mai aşează îndată pe genunchi ci trec zile şi luni şi vai, poate ani chiar şi trăiesc astfel numai într-o închipuită părtăşie cu Dumnezeu cînd în realitate nu sînt decît nişte creştini de adunări. Cunoaşterea adevărată a lui Dumnezeu este Viaţă, Lumină; este un Izvor inepuizabil al întregii vieţi duhovniceşti şi care negreşit ne face să aducem roadă, nu prin eforturi febrile ci prin simpla supunere la legea divină, legea Duhului de viaţă în Isus Hristos Domnul nostru.

   Fie ca lucrarea noastră de fiecare zi, mărturia noastră permanentă, viaţa şi rugăciunea noastră să rodească din ce în ce mai mult, crescînd în cunoştinţa lui Dumnezeu. A cunoaşte pe Dumnezeu nu înseamnă numai a citi despre El în Cuvîntul Lui, ci a-L cunoaşte în adevăr, în toate atributele Lui: drept, sfînt, iubitor, iertător, ca Dumnezeu atotputernic şi care retribuie pe fiecare după binele sau răul pe care-l va fi făcut cînd era în trup.