Când vânturi bat
Și norii vin deasupra casei tale,
Tu mergi cu gândul la Isus,
Care înainta pe mare!

El mergea foarte liniștit
La fel ca pe uscat;
Dar nu era ca noi atunci...
Era un Împărat! !

El este Fiu de Dumnezeu
Trimis din cer, de Tatăl
Pentru-a salva pe păcătoşi
Din lumea întunecată!

Atunci când Petru I-a cerut,
Pentru a merge pe apă,
Vino, i-a zis Isus
Dar cu fruntea ridicată!

A început Petru să meargă
Privind către Isus
Fiind foarte fericit,
Pentru că a izbutit!

Dar când privirea a coborât
Spre marea învolburată,
A început să se afunde
În mare, disperat...

Atunci a strigat către Isus,
Să-i vină în ajutor,
Să-l scoată de acolo,
Pe mal, biruitor!

Isus, i-a zis atunci:
Tu, Petru, nu ai credintă!
De nu te-ai fi îndoit,
Aveai tu biruință!

Cei din corabie au venit,
Și Lui s-au închinat
Zicand: Tu eşti cu adevărat
Un Fiu de Împărat!

Acum prieten drag,
Ce avem de făcut?
Să mergem prin credință
Pentru-a avea biruință!

Cu ochii către cer
Că numai de acolo
Ajutorul va veni,
Și-om fi biruitori!

Privirea ta, în jos, nicicând!
În marea învolburată
Privește doar către Isus
Ce a învins El, lumea toată!