Al doilea gen de răutate spirituală

   PĂCATELE CU PRIVIRE LA PROBLEMELE DUHOVNICEŞTI. Păcatele pot fi clasificate ca păcate spirituale datorită subiectului la care se referă. Asemănător pacatelor comise în inimă, aceste nelegiuri spirituale întinează mai mult omul dinlauntru decât cel din afară. Datorită lor, satan se bucură de mari succese. Pentru edificarea ta, analizează următoarele două, care sunt favoritele lui:

- ERORI CU PRIVIRE LA PRINCIPIILE DUHOVNICEŞTI;

- ERORI MANIFESTATE ÎN MÂNDRIA SPIRITUALĂ.

   Satan a fost de faţă când s-a semănat Evanghelia petru prima oară, răspândindu-şi seminţele în grâul lui Cristos. Observă cât de des trebuia să smulgă apostolul învăţăturile abătute ce creşteau printre creştinii de la început. De ce oare satan persistă în a perverti principiile lui Dumnezeu? Pentru un singur lucru, Dumnezeu Îşi glorifică adevărul mai presus de orice. El este mai scupulos faţă de el, decât faţă de alte lucrări ale Sale. Isus spunea: "Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece." Dumnezeu poate crea o altă lume când doreşte dar nu poate crea un alt adevăr. Prin urmare, nu va ceda niciodată din el măcar o iotă. Satan ştie aceasta şi caută să desfigureze ceea ce e aşa de preţios pentru Dumnezeu.

   Trebuie sa fie la fel de preţios şi pentru noi. Cuvântul e oglinda în care Îl vedem pe Cristos, şi, văzându-L, suntem făcuţi asemenea Lui prin Duhul Sfânt. Dacă ochelarii sunt sparţi, concepţia despre El ne va fi deformată deşi Cuvântul ni-L prezintă în toată slava Sa. Atunci, tu vei vedea că satan luptă împotriva lui Dumnezeu când atacă adevărul, şi împotriva sfinţilor. Dacă el va reuşi să deformeze înţelegerea lor, atunci el va slăbi - dacă nu va distruge! - puterea evlaviei în viaţa SFINŢILOR. Apostolul asociază puterea minţii şi a trupului. Noi suntem îndemnaţi să "dorim laptele duhovnicesc şi curat pentru ca prin el să creştem...".    Precum laptele diluat cu apă, Cuvântul amestecat cu eroare, nu e foarte hrănitor. Orice eroare, indiferent cât de inocentă ar părea, este un parazit. După cum iedera se împleteşte în jurul unui pom slăbindu-i puterea, tot aşa eroarea slăbeşte puterea adevărului. Sufletul care se hrăneşte cu un "adevăr" stricat nu va putea creşte sănătos.

   Pentru a folosi o altă analogie, Pavel vorbeşte despre credincioşi ca fiind căsătoriţi cu Cristos. Când tu accepţi o eroare, îti iei un străin şi-l pui în patul lui Cristos comiţând adulter spiritual. Unul din lucrurile grave ce se paote spune despre adulter constă în faptul că el întoarce inima celui care-l acceptă de la adevăratul partener de căsătorie. Gândurile şi atenţiile lui sunt îndreptate spre o legătură neligitimă, departe de prima lui dragoste. Noi vedem acest lucru întâmplându-se în Biserica lui Cristos de azi, unde o grupare îmbrăţişează o anumită eroare doctrinală sau  o erezie distrugătoare susţinând-o cu mai mult zel decât ADEVĂRURILE SCRIPTURII. În acest caz pierderea este foarte mare deoarece Cristos nu poate împărţi nicidecum o dragoste adevărată cu un suflet asociat erorii.

   Cred că acum înţelegi că eroarea nu e un lucru inocent aşa cum mulţi cred. Ea nu numai că rupe relaţia omului cu Preaiubitul lui, dar ameninţă pacea Miresei, Biserica! "Aud că între voi sunt dezbinări... ...", spunea Pavel. De aici se desprinde că dezbinările sunt bastarzii adulterului cu eroarea. Când creştinii umblă în adevăr, ei de asemenea umblă în unitate şi dragoste; iar când umblă în minciună se întâmplă tocmai invers.

   Iată un cuvânt de atenţionare pentru toţi cei ce-l vor auzi - în special pentru cei ce se numesc ei înşişi creştini. Eşti atât de mândru încât să crezi că toată această discuţie despre întinarea adevărului lui Dumnezeu cu eroare nu e valabilă şi pentru tine? Dacă da, în ce situaţie periculoasă te găseşti! 

   Eroarea doctrinală este boala timpului! Ce te face să crezi că tu eşti imun? Trebuie să-ţi spun că e una din afecţiuni pentru care nu este leac! Cu cât acumulăm mai multă cunoştinţă, şi cu cât devenim mai sofisticaţi în studiul credinţei, cu atât trebuie să ne păzim mai bine de eroare! Apostolul Pavel se simţea silit să puncteze în mod repetata acest lucru. Cu greu ar fi ţinut o predică sau ar fi scris o scrisoare fără să-i avertizeze pe credincioşi să se păzească de astfel de lcruri ce alterează Evanghelia. El vedea îndemnul lui ca fiind indispensabil pentru sfinţii din Corint, Galatia, Filipi.

   Oare am avansat aşa de mult azi de nu mai avem nevoie de îndemnul lui? Satan nu a obosit în răspândirea minciunilor. Noi nu îndrăznim să devenim nişte încrezuţi în legătură cu căutarea adevărului lui Dumnezeu.

   Dar cum te vei pregăti pentru un astfel de lucru?