Un dor nespus mă cheamă Acasă

E dorul după Dumnezeu!

Uite-mă, Domnul meu, din nou vărsându-mi inima înaintea Ta, cerându-Ți să mi Te dăruiești din nou.

Nu merit și nu sunt vrednică, dar harul Tău îmi îngăduie să îmi las ființa să Te ceară.

Te implor să vii să-mi liniștești inima. Simt că vrea să-și ia zborul… spre casă.

Nu mai îmi găsesc locul. Simt că tânjesc după o altă odihnă… cea de Acolo.

Chiar dacă am visat și visez la un viitor binecuvântat de Tine, la o viață trăită arătându-Te tot mai mult și la mai mult rod, aș prefera și-n prezent să plec… spre veșnicie.

Când mă uit în ochii lor, mi-e dor de Tine! Când mă uit în inimile lor, mi-e dor de Tine! Când privesc în jur, și nu doar cu ochii, ci și cu sufletul, mi-e tot mai dor de Tine! Când mă uit în mine…

Mi-e dor de Tine, Pacea mea! Mi-e dor de ACASĂ!

https://dependentadedumnezeu2015.wordpress.com/2015/11/21/dor-de-casa/