VĂZÂND RECOLTA STRÂNSĂ ÎN HAMBAR

Se-așează-n noi seninul sentiment
Ce-ndeamnă ființa la recunoștință
Ca-n secolul atât de vehement
Să nu fim răpuși de neputință.
Cu brațe ridicate, convinși, rostim
Cuvinte îmbrăcate în candoare:
”Stăpâne Dumnezeu azi sărbătorim
Iar, bunătatea Ta cuceritoare
Ne-a însoțit iubirea-Ți penetrantă
La muncă pe ogor și-n drumeții
Pe drumul drept, sau când urcam în pantă
Și când citeam din Carte profeții.
Văzând recolta strânsă în hambar
Și-atâtea daruri în suflet adunate
Ne duce gândul într-un alt hotar
Unde-i zidită o veșnică Cetate
Sădit-ai în noi încredințare
Și-am semănat cu gândul la cules
Și-atunci când fost-a frământare
Și-atunci când nu te-am înțeles.
A fost și plâns și suferințe-au fost
Dar nu-n zadar a fost însămânțarea
Azi, iată, roadele-s la adăpost
Și nu ne mai apasă întristarea
Văzând recolta strânsă în hambar
Ne aplecăm la sfintele-Ți picioare
Și iarăși consemnăm în calendar
Că vrem să ne-nchinăm cu adorare.”

George Cornici/Thanksgiving 2015