Privesc spre mainile Tale

Ce multi se nasc Doamne, in aceasta lume,
Cine oare-i tine minte chiar pe al lor nume?
Cati traiesc sub soare din cei care se mai nasc?
Si cati copii astazi oare, niciodata nu se nasc?

Porunca cine o-mplineste : « ca sa ne-nmultim,
Si sa crestem pe pamant ca apoi sa-l stapanim?
Cati dintre noi astazi oare, Cuvantul marturisim?
Cati vor primi rasplatirea sus, in ceruri, cand sosim?

Azi, copiii cresc frumos cand parintii isi jertfesc,
Viata, timpul, caracterul celor mici le daruiesc.
Acestia cand ajung mari vor sa straluceasca
Daca pot sa fie liberi vor ca ei sa hotarasca.

Parintii sunt buni de munca, nu sa sfatuiasca,
De-ale lor nevoi, mai des sa se ingrijeasca
Prea putini sunt acei care inapoi privesc
Spre parinti cu aplecare, inspre ei se-opresc.

Ca sa le priveasca mersul si mainile lor
Sa-nteleaga de ce oare toate cele,-i dor … ?
Si de undeva, deodata, parca-o soapta se aude:
"Mainile acestea draga, sunt strapunse pentru tine."

Chiar de mic pana acuma, tu, cand erai in nevoi,
Ne-am silit sa-ti facem bine de-atunci amandoi.
Si in noptile mai albe, chiar si-n zilele cu nori
Am fost strans uniti cu tine, si in timpul cu fiori.

Mainile ce astazi poarta cicatrice, rani si duluri,
Le-am jertfit ca tu sa ai dragoste si bunuri.
Daca astazi sunt zbarcite nu le-ndeparta,
Ele-ti mangaie fiinta draga, pe cararea ta.

Cand simti mainile trudite mangaind obrazul
Parca-o raza din zenit atinge grumazul
Si in soapta-abia se-aude glasul celor doi:
"O, cat te iubim copile, cat de drag esti pentru noi."

Si privirea mi se-opreste pe mainile tale
Le privesc, cu drag le strang, te privesc cu jale
Constiinta-mi spune-acuma cat ai suferit
Cat te-ai lepadat de tine fiindca m-ai iubit.

Frate, vreau sa spun acum, de Mainile Sale;
Maini strapunse si lovite si de pacatele tale.
Daca sus pe munte-n ruga le-nalta spre Dumnezeu,
Cand venea jos printre oameni, îi scapa de Asmodeu.

Vindeca multimi adesea caci din maini iesea putere
Boala nu putea ramane; Isus, dadea mangaiere.
IL urmau multimi de oameni ca sa fie vindecati
Si primeau iertare sfanta, erau binecuvantati.

Dar, veni o zi in care unii L-au urat cumplit
Si strigand: « Cu El la moarte » pe cruce L-au rastignit
Mainile aveau piroane, trupul era zdrentuit
Sangele curgea la vale pentru ca L-au chinuit.

A-ndurat batai, dispret, sufletul Lui s-a muncit,
A rostit o ruga sfanta stand pe cruce rastignit.
O, Parinte-al indurarii, iarta-i ca nu stiu ce fac!
Tu rabdai si pentru mine, cu Tine sa ma impac.

Nu puteam pricepe-atuncea de ce s-a intunecat.
Tatal, slava Si-o ascunse ca sa nu mor in pacat.
Sa pot gasi fericirea! Copilul Lui sa ma fac!
Si privind Mainile Sale de rele sa ma dezbrac.

Astazi vreau ca sa privesc inspre mainile strapunse
Si prin vremuri sa ma-intorc inspre vremurile-apuse.
Mainile Tale intinse parca-ar vrea sa ma cuprinda
Si din nou sa-mi dea putere ca viata sa nu se stinga.

O, Parinte sfant din ceruri de mine Te-ai ingrijit
Sa n-ajung in Iad in flacari, ci sa pot fi mantuit.
Nu vreau sa dezamagesc pe Cel care m-a nascut
Ci, sarut Mainile Tale pentru ceea ce-ai facut.

30.11.2015 - Petru Coman
Petrosani