E noapte, si prin aceasta bezn-adanca,
Nu se vede clar nicio licarire;
Si scrutand spre zare, catre Stanca,
Intrezaresc lumina, dar nu se vede, inca,
Acea frumoasa clipa numita, Revenire.

E noapte si bezna-i tot mai deasa
Si multi sunt cuprinsi adanc de nepasare!
Din aceasta stare somnolenta ii apasa,
Si nimeni nu-i trezeste, nimanui nu-i pasa,
Sa-i dezmeticeasca, pentru Marea Adunare...

E noapte profunda ce lasa-n bezna soapte,
Ale celor treji ce in ode canta, susotesc,
Anuntand o dimineata senina cu temeri alungate,
Cerand o buna randuiala cu grijuri spulberate,
Ca da navala-n lume, un Print dumnezeiesc.

E atata bezna dar uneori scanteiri zaresc,
Precedand Lumina ce iat-o, va apare,
Dar ea nu-i va cuprinde pe cei ce nu slujesc,
Si nici nu vor s-asculte voci ce iata, glasuiesc,
Ca va suna pe nouri un imn de sarbatoare.

Luminite sunt, dar multi nici nu vor sa vada
Pentru a le fi prin bezna de mare ajutor.
Prefera prin multime si-n noapte sa se piarda,
Acceptand minciuna ca-i josnic sa-L mai creada,
Si-n mileniul trei pe Blandul Salvator...

Lumini mai sunt in lume si mari abia de sunt
Dar atat cat pot, ajuta, cu real folos,
Dand lumina-n neguri si hauri pe pamant,
Prin traiul lor placut cu demnitate sfant,
Purtand prin bezna, doar chipul lui Cristos.

Timpu-i pe sfarsite, toate striga: Gata!
Caci ce-i in jurul nostru ecouri raspandeste,
Impanzind splendida veste: Maranata!
Caci Cel ce vine, iata-L, vine cu rasplata
Vine, vine in curand , putin mai zaboveste.

In noaptea asteptata se striga : Desteptare!
Caci Domnul, iata-L vine si nu va zabovi,
Fiindca-n zori de zi se-aude o stigare,
Iesiti la intalnire in strai de sarbatoare,
Si-atunci pe Domnul nostru pe nori L-om intalni.
Iasi, 2015