Să nu-l urăști pe cel bogat!


Să nu-i urăști pe cei ce-s mari
Să nu dorești ca ei să fii,
Cu gând de prăpăd, ei sunt tari
Ei, toți trăiesc în silnicii

Dar, dacă ai înțelepciune
O casă vei putea zidi
Și cu pricepere vei pune
O cărămidă, zi de zi

Cu știință s-o îmbogățești
Cămările, umple-le toate
Cu frumuseți s-o împodobești
Pune în ea, tot ce se poate

Cel înțelept puternic este
Câștigă mult în bătălie
Căci vlaga el își oțelește
Și este plin de veselie

Înțelepciunea-i preaînaltă
Pentru un nebun nejudecat
Cel rău, cu orișice preț cată
Nu pare că e împăcat

Acel care la rău gândește
E mistuit de răutate,
În mintea lui tot plănuiește
Trăiește, doar în nedreptate

E un păcat tot ce gândește
Și totu-i plin de răutate,
Pe toți din jur batjocorește
Și răul, el, îl vede-n toate

Dacă necazul te înconjoară
Și n-ai putere, ești slăbit,
De simți că are să te doară
Tu, tare să fii, hotărât

Acei care-s târâți la moarte
Te străduie să-i izbăvești
Cei ce urmează de se poate
Salvează-i, dacă om bun ești!

Acel ce-n inimi cântărește
A tale fapte va vedea,
El, toate Ți le răsplătește
Și biruință, Îți va da.

Amin

Câmpia Turzii, 8 decembrie 2015