Un copil lângă Iesle

E o noapte tristă; atât de tainică...
Sunt trist , flămând, ca şi vrabia cea mică,
Şi mâinile îmi sunt îngheţate de ger,
Glasul îmi tremură, când, îndurare cer.

Colinde şi veselie multă în jur...
Dar eu, frigul şi foamea abia mai îndur,
Şi mă trag spre Ieslea cu Pruncul Isus,
Pe Care, la poalele bradului, L-au pus.

Şi adorm aşa flămând şi îngheţat...
Dar, în curând, un vis minunat am visat.
Pruncul era viu şi pe nume mă striga:
''-Vino, te voi încălzi cu dragostea Mea!''

Şi obrazul meu s-a îmbujorat...
Căldură cerească, la Iesle am aflat,
Şi buzele mele reci, îngheţate,
Au început să cânte osanale.

Privirea Sa blândă şi atât de vie
Seamănă cu a cerului câmpie,
În surâsul Său ca şi cerul cel senin,
Am simţit dragostea Tatălui divin.

M-am încălzit la picioarele lui Isus,
Am gustat din nectarul iubirii de sus,
Am cântat şi eu cu arhanghelii din cer,
Şi acum milă, doar lui Isus Îi cer.

M-am trezit şi am pornit pe drum în sus,
Să caut oameni cu privirea lui Isus,
Să întâlnesc un om cu ochii senini,
Să simt din nou, dragostea, Pruncului divin.