Omul cel plin de răbdare


Omul cel plin de răbdare
Voievodu-și liniștește
Limba dulce este tare
Chiar și oasele zdrobește

Dacă peste miere dai,
Nu mânca, să te scârbești
Mai gândește-te, mai stai,
Bine să te socotești...

În casa aproapelui
Calcă dacă poți, mai rar
Nu sta tot în calea lui
Să nu fie în zadar...

Omul care-i mincinos,
E ca sabia ascuțită
Ca dintele, cel de scos
Cu încrederea, știrbită.

De vrăjmașul e flămând,
Cu pâine să îl hrănești
Și să-l porți în al tău gând
Și setea să-i potolești.

Dacă asta o să faci,
Pui cărbuni pe capul lui
Dacă tu ești bun și taci
Ai răsplata Domnului.

Vântul dinspre miază-noapte
Nori de ploaie vor aduce...
Limba cea rea, multe poate
Spre mâhnire, te conduce...

Mai bine un colț să ai
Dar, să trăiești liniștit
Decât, în păcat să stai
Să ai cugetul mâhnit...

Să ai și-o nevastă rea
Care să te necăjească,
Să nu poți trăi de ea
Viața, să îți amărască...

Cel ce după slavă aleargă,
Își va pierde cinstea sa
Lasă alții ca să vadă
Dacă, ești curat sau ba.

Amin

Câmpia Turzii, 10 decembrie 2015