Of, ce întâmplare,
Ce durere mare,
Ce suspin și jale
Este-n lumea mare...

Am uitat de Dumnezeu,
Vrem putere, vrem avere,
Lăcomia e de vină
Vrem și vrem, și vrem, și vrem...

Ochii nu se satură
Să privească, să dorească
Să înșele, să ispitească
În păcat, să te momească.

Este mult păcat în jur...
Opriți-vă o clipă!
Satan nu doarme, este treaz,
Lucrează fără de risipă.

El știe că vremea i s-a scurs,
Şi nu mai are timp să-nșele,
Făptura minunată “omul” ,
Creația Lui Dumnezeu
Şi caută s-o nimicească,
Să junghie și s-o prăpădească.

El răcnește ca un leu,
E gata să-nghită tot ce-i bun,
Să prăpădească tot din jur,
Căci asta îl bucură nespus,
Să aducă suferință, Domnului Isus,
Prin căderea noastră.

Pune-n oameni deznădejdea,
Ia speranța, bucuria,
Pune ură, duşmănie,
Ia din noi, orice sfințire,
Ia chiar dragostea firească,
Smulge fapta cea duhovnicească.

Întăriți-vă genunchii,
Fiți mai tari, țineți-i piept
Mergeți tot la drum cu Domnul,
Mergeți pe cărare drept!

Nu mergeți pe ocolișuri,
Nici pe căi rătăcitoare,
Urmați linia trasată,
Pașii ce duc spre salvare.

Cerul este locul minunat
Unde ne așteaptă al nostru Împărat;
Sus în splendoare ne vom închina
Şi din gură, “Osanale “ Lui Îi vom cânta.