"Cînd au auzit ei că le vorbeşte în limba evreiască, au ţinut şi mai multă linişte." (Fapte 22:2)

   De ce marea majoritate a oamenilor din vremea noastră nu ascultă chemarea Evangheliei? De ce oamenii de acum n-au interes nici pentru Biserică, nici pentru ce pretinde ea că reprezintă? Nu pentru că noi vorbim o "altă limbă" decît ei? Felul de a trăi a multor creştini este de neînţeles mulţimilor de oameni care nu sînt neapărat împotrivitori fată de Dumnezeu. Ei ascultă, privesc viaţa noastră, dar prin ce noi vorbim o altă limbă... nu este legătură între ce spunem cu gura şi felul cum trăim.

   Despre Domnul Isus se spune că deşi era Dumnezeu, El a luat forma de rob şi părea ca un simplu Om pentru ca să trăiască viaţa oamenilor şi să se identifice cu ea. Şi oamenii din vremea Lui au înţeles "acest limbaj". Apostolul Pavel spune despre el însuşi: "Cu iudeii m-am făcut ca un iudeu ca să cîştig pe iudei... Am fost slab cu cei slabi, ca să cîştig pe cei slabi. M-am făcut tuturor totul, ca oricum, să salvez pe unii din ei" (1 Cor. 9:20,22) Biblia ne învaţă să plîngem cu cei ce plîng şi să ne bucurăm cu cei ce se bucură, toate acestea, bineînţeles fără să ne abatem de la adevărul lui Dumnezeu şi fără să ştergem linia de demarcare stabilită între lucrurile dumnezeieşti şi cele lumeşti. O, de-am realiza ce mare importanţă are limbajul vieţii!

   Duhul Sfînt vrea să lucreze în noi această identificare cu aceia pe care vrem să-i cîştigăm. El vrea să ne dea dragostea care să deschidă inima noastră către lumea pe care Dumnezeu a iubit-o atît de mult. Dragostea aceasta va reuşi să îndepărteze barierele şi distanţele care împiedecă oamenii din lume să înţeleagă felul nostru de vieţuire şi să-l citească ca pe nişte epistole ale lui Hristos scrise prin Duhul Sfînt în inimile noastre. (2 Cor.3:3)

   Vorbim noi limbajul care să fie înţeles de cei ce ne înconjoară? Trăim noi în aşa fel încît să se facă "linişte" în inimile şi cugetele celoi necredincioşi? Dar, vai, cîte pilde proaste în viaţa multor creştini au fost pricină de poticnire pentru alţii. "Să nu fiţi pricină de păcătuire nici pentru iudei, nici pentru greci (Neamuri), nici pentru Biserica lui Dumnezeu." spune apostolul Pavel credincioşilor din adunarea din Corint. Să facem şi noi ca el care spune: "...mă silesc şi eu în toate lucrurile să plac tuturor; căutînd nu folosul meu, ci al celor mai mulţi, ca să fie mîntuiți (1 Cor. 10:32,33).