Motto:""Aduceți-vă aminte de semnele minunate pe care le-a făcut, de
minunile și judecățile rostite de gura Lui. Amin! Psalm 105:5.""

N-a fost nuntă mai vestită niciodată după aceea
Cum a fost nunta din Cana, un sătuc din Galileea.
Lume multă, bucuroasă; cei poftiți cu drag s-au dus
Iar acolo, cu nuntașii, era mama lui Isus.

Nu știm dacă au fost rude - Biblia nu ne dă indicii -
Dar la nuntă a fost chemat și Isus cu ucenicii.
Toți nuntașii-s adunați sub smochinii din grădină
Unde-așteaptă îmbietoare masa cu bucate plină.

Așezați la loc de cinste, stă mireasa lângă mire
În rochie albă de mătase și voal de in subțire.
Mirele în mantie albă precum spuma laptelui,
Își plimba privirea roată, mândru de mireasa lui.

Lângă ei, deodată nunul se ridică pentru-a spune
Că nunta trebuie să-nceapă mai întâi c-o rugăciune.
Și-ntr-un cor al mulțumirii rugăciunea lor fierbinte
De închinare, se înalță către Cerescul Părinte.

Apoi, cu bucate alese, toți nuntașii se-ospătează,
Vinul tot mai vesel curge și-n pahare scânteiază;
Peste mirii fericiți parcă plouă cu urări,
Alăutele țin hangul minunatelor cântări.

Psalmii, imnurile-alese, care se succed mereu,
Și prin ele toți nuntașii preamăresc pe Dumnezeu.
Doar la una dintre mese încă de la început,
Chiar din clipa rugăciunii liniștea s-a așternut.

Pe când se ruga Isus în jur s-a făcut tăcere,
Că niciodată n-au simțit în rugăciune-așa putere;
Și cum ruga s-a-ncheiat, toși Il privesc cu căldură
Așteptând ca să rostească un cuvânt de-nvățătură.

Cei din jur care ascultă ca-ntr-un vis al împlinirii,
Simt cum inima tresaltă de nădejdea mântuirii.
Cât de mult îi întărește vorbele spuse de El:
Că Cel ce i-a purtat și-i poartă e Sfântul lui Israel!

Vremea trece parcă zboară și petrecerea e-n toi,
Toată lumea vrea să uite de necaz și de nevoi;
Să se bucure cu mirii, dorindu-le fiecare,
Ca peste casa lor să fie har și binecuvântare.

Mama lui Isus, Maria, care stă între femei,
Se ridică și se-ndreaptă spre locul Fiului ei;
Numai El, Isus, aude șoapta ei ca un suspin,
Un oft plin de-amărăciune:"Nu mai este deloc vin."

"O, femeie - zice Isus, fără să ridice glasul -
Ce-am a face Eu cu tine? Nu Mi-a venit încă ceasul."
Mama Lui face un semn slugilor să se ridice
Și le dă aspră poruncă: "Faceți orice vă va zice!"

"Umpleți vasele cu apă!" A poruncit atunci Isus,
Și șase vase mari de piatră au fost umplute până sus.
Apoi le-a zis:"Scoateți acum, duceți nunului să bea!"
Și nunul, nu-i venea să creadă după ce-a băut din ea.

Cum nu știa de unde-i vinul, l-a chemat la el pe mire
Să-i laude iscusința... Dar suna a dojenire:
"Orice om pune la masă mai întâi vinul cel bun,
Dar tu l-ai lăsat la urmă și l-ai pus abia acum."

O zadarnică dojană, că și mirele-i uimit:
Cine-o fi adus alt vin, când a lui s-a isprăvit?!
Doar slugile care-au umplut vasele de curățire
Ar fi fost îndreptățite ca să dea vreo lămurire.

Dac-ar fi fost întrebate doar un lucru ar fi spus:
Că vinul bun este minunea săvârșită de Isus!
Chiar dacă Isus spusese când vinul s-a isprăvit,
Că încă nu-I sosise ceasul ca să fie proslăvit

Totuși, a făcut minunea, slava Lui Și-a arătat
Iar ucenicii au crezut în Isus și L-au urmat.
Au știut că s-au împlinit cuvintele prorocirii
Precum că va răsări Soarele neprihănirii.

Așa Și-a-nceput Isus lucrarea de mântuire
Preschimbând apa în vin, din vasele de curățire.
Iar Isus, aici la nuntă, a dorit să ne arate
Că apa din șase vase nu te spală de păcate.

Numai sângele Lui sfânt, fiecărui om în parte
Poate cugetul să-i spele de-ale sale fapte moarte;
Numai Domnul poate șterge tot trecutul păcătos
Prin răscumpărarea care este în Isus Hristos.

Numai prin Hristos Isus omul va fi curățit
Ca inima lui să fie vas de cinste, vas sfințit;
Numai El poate să umple vasul inimii curat
Ca să potolească setea sufletului însetat.

Numai El e ajutorul în lipsuri și în nevoi;
Și ce har! Ce bucurie! Când Isus este cu noi!
Slavă Lui că El ascultă ale noastre rugăciuni,
Și că-n viața noastră face multe semne și minuni!
Amin!