"...Era frig şi se încălzeau. Petru stătea şi el cu ei și se încălzea" (Ioan 18:18)
Petru, acest ucenic iubit de Domnul şi Căruia îi jurase credinţă pînă la moarte, se încălzeşte cu vrăjmaşii învăţătorului lui! Prima etapă a căderii lui a fost faptul că n-a putut să vegheze şi să se roage cu EI. A doua etapă a căderii lui a fost că s-a oprit afară în curte, alături de vrăjmaşii Domnului său care avea să devină Jertfa ispăşitoare şi Victima acuzată şi chinuită a vrăjmaşilor Săi. Era frig, soldaţii se încălzeau şi Petru era cu ei şi se încălzea şi el.
Cîţi creştini "se încălzesc" în loc să fie cu Domnul lor învinuit, lepădat, şi lăsat în mîinile unei lumi plină de răutate, de invidie şi de ură şi care L-a răstignit.
Era frig... ca şi astăzi, dragostea celor mai mulţi s-a răcit şi a fost înlocuită printr-un formalism rece şi cu activităţi religioase, dar care sînt departe de a dovedi că sînt alături de Domnul Isus.
Dar temelia mîntuirii sau a unei vieţi cu adevărat predate, după , Biblie, nu se găseşte în religiozitatea superficială şi confortabilă în care nu este părtăşie cu suferinţele Lui, nici identificare cu moartea Lui. În loc deci de a se dărui, unii "se încălzesc", în loc de a ieşi afară la El pentru a suferi ocara Lui, aceşti "creştini" se mulţumesc de a rămîne în tabără pentru că religia pe care o profesează nu riscă nici critică, nici ocară, nici lepădare. În loc de a fi cu Acuzatul, ei se mulţumesc să fie cu acuzatorii Lui, în loc de a purta rănile lui Hristos, ei le fac altora.
Domnul ne avertizează că în zilele din urmă, adevărata dragoste care se jertfeşte, se va răci şi formele moarte de evlavie îi vor lua locul, rîvna firească şi activităţi religioase de tot soiul vor înlocui această dragoste şi vor înşela pe mulţi făcîndu-i să se mulţumească cu o religiozitate superficială fără să vadă că sînt "nenorociţi, săraci, orbi şi goi".
Să veghem şi să ne rugăm un ceas împreună cu El... şi să-L urmăm nu de departe, ci de aproape, nu apropiindu-ne ca "să ne încălzim" la formalismul rece al orelor de cult, ci să fim gata să mergem şi să murim împreună cu El, adică să ne luăm crucea cu tot ce implică ea, fără cîrtiri şi fără şovăieli, ştiind că, aşa cum Domnul Isus "pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a dispreţuit ruşinea" şi şade la dreapta scaunului de domnie al Iui Dumnezeu tot aşa şi noi vom avea parte de slava Lui.