„Şi ce ar folosi unui om să câştige toată lumea, dacă şi-ar pierde sufletul? Sau, ce ar da un om în schimb pentru sufletul său?" (Matei 16:26)
Un rege avea un ministru care i-a slujit cu mare devotament, dar care nu şi-a luat timp pentru Dumnezeu şi pentru Cuvântul Său. Ministrul s-a îmbolnăvit şi regele l-a vizitat, dar l-a găsit foarte trist. Regele l-a întrebat: „De ce eşti aşa de trist, prietene, de ce plângi?" Bolnavul a răspuns: „Ah, maiestate, spuneţi suferinţelor mele să mă părăsească!" Regele a dat din cap şi a spus: „Ah, dacă aş putea!" Bolnavul a continuat: „Porunciţi cel puţin bolii să nu mă ducă la moarte!" Regele a răspuns foarte trist: „Ah, tu ceri prea mult de la mine, nu-mi stă în putere acest lucru!" Bolnavul a continuat: „O, regele meu, îndura-ţi-vă şi ordonaţi ca sufletul meu să găsească har în faţa lui Dumnezeu şi să fie primit în împărăţia cerească!" Regele, copleşit de tristeţe, a răspuns: „O, tu-mi ceri lucruri care trec peste puterile mele!" Atunci, bolnavul s-a întors spre rege şi s-a plâns: „Acum înţelegeţi durerea mea. Eu i-am slujit toată viaţa numai unui om, care nu-mi poate da nimic pe calea spre veşnicie; dar de Cel ce putea să mă mântuiască nu m-am interesat niciodată. Vai de mine!"
Cum stau lucrurile cu tine, cititorule? Ai acceptat dragostea lui Dumnezeu sau treci indiferent pe lângă ea?