Când noaptea-ți oferă pernele moi
Și pături albastre de stele
Și vise în care la Car prinde boi,
Să nu crezi, să nu crezi în ele.

Mai bine o piatră să-ți pui căpătâi
Și-o poartă deschide-va Cerul,
În unghiul zidirii pe Piatra dintâi,
Acolo găsești Adevărul.

Pe creasta Iubirii arde un Rug,
Aici vin trudiți să găsească,
Cu palme zdrelite-n coarne de plug,
Odihnă și mană cerească.

Sufletul este fărâmă de Cer,
El Raza Luminii o cere,
În văluri de noapte suflete pier...
Veghere și iarăși veghere!

În Țara-n care s-ajungem dorim,
Acolo e numai Lumină,
Veșnic Soare, în Nou Ierusalim
Este Isus, Rază divină.

Când noaptea-ți oferă pernele moi,
Să nu îți lași capul pe ele,
Că-s pline de șoapte, voci de strigoi,
Capcane în jocuri de iele.