„Să luăm dar bine seama, ca, atâta vreme cât rămâne în picioare făgăduinţa intrării în odihna Lui, niciunul din voi să nu se pomenească venit prea târziu". (Evrei 4:1)

   Omul este mai preţios decât animalele. Noi suntem copiii lui Dumnezeu creaţi și răscumpăraţi de El. Avem în sufletul nostru o sete ce nu poate fi astâmpărată decât de prezenţa Sa.

   Adeseori, munca din timpul săptămânii ne împovărează și ne îngrămădește în suflet frământări. Dar în fiecare Sabat, venim să ne despovărăm punând asupra Lui îngrijorările noastre. Inimile ne sunt atinse de dragostea Sa. Găsim odihnă pentru sufletele noastre. Suntem binecuvântaţi cu pacea și prezenţa Sa. Când intrăm în biserică, nu suntem copleșiţi de grija că trebuie să facem ceva ca să ne câștigăm mântuirea, că trebuie să găsim un mod de a scăpa de păcat și de cădere. În Hristos, mântuirea și răscumpărarea noastră sunt complet asigurate.

   Unii compozitori nu au reușit să-și ducă la capăt piesele. Hristos însă Şi-a dus până la capăt lucrarea. Neprihănirea pe care El ne-o oferă este completă. Nu mai trebuie adăugat nimic la ea. Când a strigat pe Calvar: „S-a isprăvit”, El a intrat în odihna ca de Sabat a răscumpărării încheiate. După aceea, S-a odihnit în mormânt în ceasurile sfinte ale Sabatului. Hristos a îndeplinit tot ce era necesar pentru mântuirea noastră!

   Sabatul este semnul veșnic al lucrării complete săvârșite de Dumnezeu: al lucrării Sale complete de creare și al lucrării Sale complete de răscumpărare a noastră prin jertfa Sa. Pe noul pământ, „în fiecare lună nouă și în fiecare Sabat, va veni orice făptură să se închine înaintea Mea, zice Domnul” (Isaia 66:23). Când pământul va fi recreat și readus la frumuseţea lui de la început, Sabatul va rămâne semnul lucrării încheiate a lui Dumnezeu.

   Avem nevoie să intrăm chiar acum în odihna lui Dumnezeu. El ne oferă în dar neprihănirea fără pată a Fiului Său. În El avem iertare și acceptare deplină. Nu ducem lipsă de nimic. „Deci, ce vom zice noi în faţa tuturor acestor lucruri? Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră? El, care n-a cruţat nici chiar pe Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toţi, cum nu ne va da fără plată, împreună cu El, toate lucrurile?” (Romani 8:31,32).