La ziua Ta , Isuse-ai invitat,
Pământu-ntreg, să vină să serbeze,
Din orice loc, mulţimi s-au adunat,
Chemarea la festin, să onoreze.

Venit-au mulţi, cu-mpodobite straie,
Să-şi etaleze fala, avuţia,
Ei nu ştiau, că Tu, umil, în paie,
Ţi-ai început aici, călătoria.

La masa mare, în grabă se-aşezară,
Dorind, cu-ardoare, locurile "bune",
Ei nu ştiau, că într-un grajd, afară,
Pe paie reci, Tu ai venit în lume.

Şi ce-au adus, să-ţi dăruiască Ţie?
Cadouri scumpe, nestemate poate,
Fălindu-se cu marea bogăţie,
Ei nu ştiau, că ale Tale-s toate.

Doar într-un colţ puţini, umili, smeriţi,
Umbriţi de "grandioasa strălucire",
Stăteau retraşi, dar cât de fericiţi,
Fiindcă ştiau că Tu eşti: Mântuire.

Nu aveau daruri ce se-mpachetează,
Şi nici urări din cele mai pompoase,
Ştiau însă că Duhul Tău lucrează,
La inimile care-s credincioase.

Şi-aceste inimi, cu recunoştinţă,
Ei Ţi le dăruiesc, cu mare drag,
Să le accepţi, cu-ntreaga lor fiinţă,
Să faci din ele cerului, şirag.

Primeşte, Doamne, şi-ale noastre daruri,
Inimi predate, pentru veci doar Ţie,
De ziua Ta, transformă-le în haruri,
Până-om intra în Sfânta Împărăţie !


AMIN !!!