Textul este de la Luca 2: 8-20.
Haideti ca sa intelegem intregul peisaj al vremii de atunci si de ce au fost selectati acesti pastori ca sa faca parte din cadrul nasteri Domnului Isus Hristos. De ce pastori din Betleem si de ce nu pastori sufletesti ai casei lui Israel? Era vreo diferenta, si daca da, care era aceasta? Israelul avea multi pastori pentru ca Dumnezeu s-a ingrijit de acest lucru cand a zis: "Va voi da pastori"(Ier 3:15). Pastori au fost dati ca sa pazeasca turma;"cum isi pazeste pastorul turma "(Ier 31:10). Pastori au fost dati ca sa isi pasca turma: Va voi da pastori dupa inima Mea, si va vor paste cu pricepere si cu intelepciune ( Ier 3:15). Pastori au fost dati ca sa isi apere turma, si un exemplu al aparari il avem in Isaia 31:4, cand arma pastorului in apararea turmei este glasul pastorului si numarul mare de pastori in jurul turmei.
Nu reiese nicunde in Biblie ca o turma trebuie sa fie pastorita, pazita si pascuta de un singur pastor, dupa cum nu reiese niciunde in Biblie ca unul dintre pastori are dreptul sa fie mai mare peste tovarasi lui de slujba de pastoratie. Doar Unul are acest drept de a se numi Pastorul, si acesta este Isus Hristos, ceilalti se numesc pastori si atat. Pana aici putem vedea ca pastori sufletesti ai Israelului aveau margini bine definite, aveau un cadru unde se puteau invarti, aveau pasunea care era Cuvantul Domnului, Legea Domnului, aveau apa care erau cuvintele prorocilor, si aveau izvoarele de apa care erau prorociii. Misiunea pastorilor era de a purta turma intre pasune si izvoarele de apa, misiunea lor era sa pazeasca oitele atunci cind ele mancau din pasune, si sa le pasca, nelasand pe nimeni sa calce pasunea in picioare. Slujba pastorilor era ca ei sa gaseasca izvoarele de apa, chiar daca uneori izvoarele ii gaseau pe ei, si sa isi conduca turma inspre acele izvoare de apa. Apoi slujba pastorilor era de a isi apara oitele cand ele erau in odihna lor, pentru ca atunci oita este cea mai vulnerabila, atunci ea poate sa fie atacata, sa fie muscata, sa fie rupta de lup. Oitele la randul lor nasteau, facand turma sa se inmulteasca, si la nastere oitele erau slabite si vulnerabile, si trebuiau aparate. De aceea erau pastori acolo, ca sa slujeasca oilor, ca sa fie treji in timpul noptilor, in jurul oilor. Oitele dormeau, dar pastorii vegheau. Ti era mai mare dragul sa fi oita, si apoi cantatul oilor era slava pastorilor, jucatul mieluseilor pe pasunile manoase era imaginea de glori a pastorilor, sub ochii lor se inmultea si crestea turma Domnului. Acesta a fost idealul, dar pastori s-au schimbat, au ajuns de nerecunoscut, au devenit ca pradatori, au devenit dusmani ai oilor, au devenit stapani pe turma Celui PreaInalt, au nesocotit pasunea si izvoarele de apa, au tulburat izvoarele, au prigonit prorocii Domnului, omorandu-ii, au imprastiat oitele Domnului pe toti muntii, au lasat ca oitele sa ajunga de prada fiarelor campului, au dat turma lor uitarii, si ei au inceput o viata noua, au inceput ca ei insasi sa se pasca pe ei insasi, au ajuns ca sa manace oile cu gura lor, si Domnul a vazut lucrul acesta si nu a tacut. De aceea prin prorocii Dumnezeu a dat descoperiri impotriva pastorilor. In Ezechiel 34:7-16, Dumnezeu striga impotriva pastorilor si da speranta oilor din nou. A vazut Dumnezeu ca pastorii si-au parasit oile si a rostit judecati impotriva lor, si in Zaharia 11:17, este una din judecati. Si prin Ieremia la 23:1-5 Dumnezeu striga impotriva pastorilor lui Israel si rosteste judecata impotriva rautati pastorilor.
Mai tarziu Insasi Isus avea sa descopere ca pastori sufletesti ai lui Israel nu s-au schimbat deloc, tot Israelul arata ca niste oi fara pastor( Matei 9:36), apoi Isus dezvaluie de ce Israelul a ramas fara pastori(Ioan 10:12-13), de ce pastori fugeau, si care erau cauzele care au condus pe pastor sa isi schimbe slujba. Pastori erau platiti, mancau bine, beau bine, taiau bine ce doreau ei, dar in toata aceasta stare de imbuibare a lor, pastori devenisera fricosi, atat de fricosi incat doar simpla aparitie a unui lup, facea ca pastorul sa isi paraseasca turma si sa fuga, lasand turma pe gura lupului, oile alegeau sa fuga ca sa scape si se risipeau in felul acesta, pentru ca paza lor nu mai era asigurata, ele numai puteau sta impreuna ca o turma, numai puteau da nastere, numai aveau odihna, numai avea cine sa le lege ranile, cine sa le asculte pricinile lor.
In acest context, in timp ce pastori sufletesti erau inexistenti, sau dormeau de-a binele, pe cand in staulul lor, o oita pe nume Maria dadea nastere Mielului lui Dumnezeu, pastoriii Betleemului isi duceau cu onoare greul noptilor friguroase si zaduful zilelor fierbinti. Ce exemplu drept de urmat. Pastoriii din campia Betleem, astia erau de a lui David, astia nu dormeau cand trebuia sa vegheze si sa pazeasca, astia pretuiau oile, pretuiau odihna oilor, erau mai multi in jurul oilor, erau ca un gard, erau noaptea de straja( episcopii), ziua isi pasteau oile carmuindu-le la pasuni verzi( dar de carmuire), apoi le duceau la izvoare de apa( dar de carmuire), apoi tot in acest timp le pazeau(asta ii slujba de pastor) de hotii, de lupii, de lei si pui de lei, de fiare salbatice. Pe acesti pastori ii cauta Dumnezeu, asemenea pastori doreste Dumnezeu turmei Lui, fie turma mare, fie turma mica.
Acest tip de pastoratie, pastoratia din Betleem, avea sa fie modelul pastoratiei Biserici primare atat din Ierusalim, cat si din Asia, cat si din Grecia. Aici sunt dovezile, ca biserica primara a avut fiecare bisericuta in parte, a avut nu un pastor, ci mai multi pastori care erau una intr-un gand si in purtare, erau pilde vii turmei, erau de paza turmei, aveau casele deschise turmei, erau plini de ravna pentru turma de sub paza lor, ba mai mult nu isi bateau tovarasi de slujba, nu calcau pasunea in picioare( pe evanghelisti si pe invatatori), nu tulburau izvoarele de apa care erau prorocii si apostolii, si mai mult nu erau nici macar platiti de turma, ci ei insusi se sacrificau pentru oricine din turma ca fiind primitori de oaspeti.
Pastoratia primara avea sa capete o natura Dumnezeiasca, dovedind ca se poate ca noaptea sa stai de straja, dovedind ca se poate apara turma de lupi cu armele de aparare si de lovire ale neprihaniri, dovedind ca se poate lucra in smerenie dand intaietate si nu primind intaietate, asistand la nasterea de oite care de asta data erau nascute de sus, nascute de Dumnezeu, pazind atat turma cat si pasunea cat si izvoarele de apa, si totul cu o mare ravna pentru turma si pentru cununa slavei care are sa fie data tuturor pastorilor( 1 Petru 5:4).
In biserica primara aceia dintre apostolii care aveau familii pe langa ca erau izvoare de apa de unde venea apa vie prin ei,si de unde au baut oile apa de sus, au devenit si pastori, stand indaratul turmei ca ei un prim exemplu de pastoratie si il avem pe Petru si pe Ioan ca si exemplu in acest fel(1 Petru capitolul 5 si 2 Ioan capitolul 1). Biserica de la Ierusalim nu a avut doar un pastor ci mai multi pastori deodata, si niciunul nu era mai mare peste pastori, macar ca ar fi putut sa aibe acest drept.( Exemplu Fapte 15:2-6). Apoi biserica de la Efes si ea ca una din bisericile Asiei calca si ea in ce priveste pastoratia pe urmele biserici din Ierusalim si ea avea o ceata de pastori care o pastorea, dovada (Fapte 20:17-28), apoi si biserica Filipilor una din bisericile din Grecia si ea in ce priveste pastoratia calca pe urmele biserici din Ierusalim, dovada sta faptul ca atunci cand Pavel ii scrie biserici se adreseaza astfel: "catre toti sfintii in Hristos Isus care sunt in Filipi, impreuna cu episcopii si diaconii."( Filipeni 1:1).
Biserica primara de pretutindeni a calcat pe urmele biserici din Ierusalim in ce priveste slujba de pastor, si pastorii turmei lui Isus. Dar Biserica din Ierusalim a calcat pe urmele pastorilor din campia Betleemului, singuri care au ramas vrednici sa fie dati de exemplu de temelie in ce priveste greutatile dar si slava slujbei de pastor.
Ciprian Muresan. Irlanda.
27.12.2015