Frumoasă este bolta când stele înfloresc
Precum zorii-n ferestre, florile în glastră,
Dar mai frumoasă floare, parfum dumnezeiesc,
Cu petale-flăcări, e închinarea noastră,
Căci Te-admirăm Isuse și frumusețea Ta
Ne poleiește chipul cu Aur din Soare,
Vom construi colibe și nu vom mai pleca,
Cu Tine-i minunat, poverile-s ușoare.

Frumoasă este marea când ceru-și revarsă
Seninul lui și albastrul, în odihna ei,
Când orizontu-nchide în ea arama arsă,
Dar mai frumoasă-i ruga cu-albastrele scântei,
Căci părtășia noastră cu Tine, Domnul meu,
În limbile de foc arzând ne mistuinde,
Este în truda zilei un colț de Empireu,
Tărie sufletească, sfintele merinde.

Frumoasă e grădina când rodu-i pârguit
Și razele de aur din candela-gutuie,
Dulceață și culoare, mireasma la zenit,
Dar mai plăcută-i jertfa închinată Ție,
Mulțumirea noastră, mireasma de tămâie
Primită cu plăcere de Tine, Dumnezeu,
Beznele să-nvingem cu-a Dragostei făclie,
Să Îți dăm Ție totul, ca dar din darul Tău.

Sunt mii de frumuseți, sunt toate trecătoare,
Dar am găsit în suflet o oază de sublim,
Un dulce izvor, laudă și închinare,
Pentru splendoare-aceasta, Isuse-Ți mulțumim.
Deschidem fereastra spre Noua Cetate,
Îngenunchem smeriți, cu fața în pământ
Și ridicăm spre Tine rugăciuni curate
Iar Tu, iubit Isuse, răspunzi în Susur Blând.

Amin!