Sunt zile când în mine o luptă se aprinde
Şi îmi slăbeşte trupul şi sufletu-mi cuprinde
În timp ce firea-şi cere un drept ce-i pământesc
Simt duhul cum tânjeşte după-un locaş ceresc...

Iar eu mă simt captivă...mi-s paşii temători
Mă înspăimântă calea cu-abisul din vâltori...
Mi-s aripile frânte şi trupul ostenit
Iar gândul se întoarce la tot ce am iubit!

Aş vrea un armistiţiu...şi caut în jurul meu
Un ajutor în luptă...dar nu-l găsesc şi-i greu
Căci firea se înalţă şi cere bunăstare
Iar duhul plânge-n taină cu lacrime amare...

Atunci, cu sfiiciune citesc al Tău Cuvânt
Iar duhul cu-o zvâcnire îşi ia spre cer avânt
Când trupul se proşterne umil în rugăciune
Şi cheamă-a Ta prezenţă şi strigă al Tău Nume!

La Tine, doar la Tine Părinte-al meu iubit
Găsit-am pace sfântă şi dor nemărginit
Şi chiar de uneori mai simt o luptă-n mine
Tu Tată dăltui lutul şi-mi dai puteri prin Tine!

Vulcan-10-12-2015
Mary