Unde este omul cel care se teme,
De puterea mare a Celui Ce e Sfânt,
Domnul îi arată calea-n orice vreme,
Si-l călăuzeşte tainic, pe pământ?

Chiar de-1 înconjoară cei răi, plini de ură,
El în fericire cu-ai săi va sta,
Căci îşi construieşte casa pe Scriptură
Şi pe-acea credinţă ce va triumfa.

Unde este omul ce nădăjduieşte,
Fără şovăire, doar în Dumnezeu?
Chiar când vântul lumii zilnic se-ntețeşte,
El găseşte-n Domnul, adăpost mereu.

Unde este omul care se încrede,
În promisiunea Tatălui divin,
Ruga împlinită, prin credință vede,
Greaua-mpotrivire, biruind deplin?

Unde este omul care înţelege,
Taina mulţumirii, mulţumit fiind,
Chiar și atunci când zboară orice nădejde,
Mulţumind în taină, va primi alin?

Unde este astăzi, cel care veghează,
Cel ce stă la postu-i, chiar când noaptea-i grea?
Unde e străjerul, care stă pe ziduri
Şi înalţă-n noapte rugăciunea sa?

Unde este mama ce-şi învaţă fii ,
Taina pocăinţei, ca un sfânt prinos,
Cu multă iubire să le-arate-ntruna,
Ce frumos e-n viaţă să fii credincios.

Unde este tatăl, care prin răbdare ,
Zice ca Iosua, chiar în plin Sion:
„Eu şi a mea casă, vreau să fim cu Domnul
Şi nu ne întoarcem înspre Babilon”.

Nu vrem ca vreunul cumva să se piardă,
Vrem toţi să urmeze pe Isus Hristos,
Unde este tatăl ce-înţelege,
Slujba şi menirea, de om credincios?

Unde este oare Samuel din slujbă,
Care zi si noapte stătea la altar,
Unde este omul glasul să-I audă,
Domnul cheamă-ntr-una. Oare-i în zadar?

El şi azi vorbeşte, taina Lui e mare,
Dar răspunde-acuma la chemarea Sa,
Fii tu solul, care să-nţelegi deplin
Ce înseamnă-n viaţă, ca să fii creştin.

Unde este oare cel ce prin credinţă
Rupe-mpotrivirea negrului păcat,
Leagă orice duhuri şi eliberează
Pe acela care-i de Satan legat?

Unde e Isaia, ce-i chemat în slujbă
Şi un foc din ceruri gura i-a atins,
Unde sunt prorocii, unde-s văzătorii
Ce Domnul din ceruri, taine le-a trimis?

Hai să strângem rândul şi să zicem: ”Doamne,
Sunt şi eu în slujbă, azi, un ucenic,
Unge-a-mele buze, azi cu Duhul Slavei,
Şi în lupta vremii să fiu înnoit.

Hai la stăruinţă, să avem chemarea,
Pentru toţi cei care Duhul n-au primit
Şi pentru cei cărora li s-a stins candela
Şi uleiu-n suflet mult s-a mai golit.

Hai să lăsăm lumea, poflele-i stricate
Şi cu mulţumire să înaintăm,
Să veghem şi ziua, chiar şi-n miez de noapte,
Şi la rugăciune să nu pregetăm.

Când se strigă-n taină de la înălţime:
”Unde este omul mijlocirii jos?”
Noi cu tot elanul să zicem: ”Părinte,
Vreau să port în mine, chipul lui Hristos.

De mă costă lacrimi și multe batjocuri,
Mâna Lui e-aproape a mă ridica,
Şi prin ape multe și aprinse focuri,
Iată-mă Isuse, la-ndemâna Ta”.

Vreau să rabd ca Tine, orice batjocuri,
Între lei și fiare de voi fi trimis,
Vreau să las dovada prin aceste locuri,
Căci trecut-odată, Domnul meu Hristos.

Fă să zică aceasta și aceia care
Îi aștepți cu iubire în lucrarea Ta,
Fă s-arate lumii veşnica splendoare,
Care radiază de la Golgota.

Şi copiii cari ni i-ai dat Părinte,
Lasă-i pentru Tine epistole vii,
Cheamă-i Tu pe nume, astăzi cu iubire,
De mai rătăcesc pe căile pustii.

Să-Ți audă glasul, să-nțeleagă taina
Scoate Tu, Isuse, multe mărturii,
Fă ca toţi de aici, să-ţi cunoască urma,
Chiar de se ridică aprigi vijelii.

În curând cu slavă, va apare Mielul,
Care aprobat-a de a fi jertfit ,
Nu cu o cruce-n spate, ci pe nori cu slavă,
Pentru a ne duce în cerul dorit.

Dacă azi mesajul a răsunat duios,
Hai să dăm dovadă de om credincios ,
Căci sus în mărire, pe veci vom cânta,
Vom uita căci lupta fost foarte grea.

Când se strigă-n ceruri
Pentru credincioși,
Unde este omul
Mijlocirii, jos?

Hai să zicem astăzi:
”Sunt aici, sunt gata,
Vino și vorbește-mi,
Chiar de vine noaptea.”

Vreau să port întruna,
Chipul lui Cristos,
Și să dau dovada,
De om credincios.
amin