...Nu plâng că mi s-au împuţinat boii,
nici oile nu-mi mai sunt multe;
Nici rodul în grădină, că-i puţin,
Ci, plâng de mine, şi de noi,
Că ne-am împuţinat
În staulele-n care Eşti
Şi nu sunt mulţi să Ţi se-nchine,
Să Te asculte...

Nu plâng că soarele nu mă-ncălzeşte,
Nici norii nu-şi mai aduc ploaia...
Ci, gem şi plâng
Ca oamenii, s-au îmbrăcat
'N a lumii vâlvătaie...

Nu plâng că nu mai cântă păsărele ,
Şi apele n-ar mai sări în val de bucurie,
'Ci plâng caă nu Te mai iubim
Ca-n dragostea dintâi
Şi mergem... în pustia lumii
Ca oaia ce e dusă la tăiere...

Nu plâng că nu mai lasă iarna gerul
Şi bulgării se lasă-atât de aşteptaţi
Ci plâng de vatra dragostei ce-i stinsă,
Între ai Tăi copii, răscumpăraţi...

Mai plâng ...
Că-n nopţile stelare când adunaţi
În jurului Focului ce-L trimeteai
Suntem... câţiva răciţi-n geroase ţoale;
Cântarea este stinsă...
Cum este la orfani... şi părăsiţi.


6 ianuarie 2016
SandaTulics-USA