Nu sta în odăiţa ta,
Înconjurat de grij şi de necazuri,
Deschide larg, fereastra sa,
Spre Cel ce te va ajuta,
Să treci, de marile talazuri.

Şi spune-I tot, Acelui care,
Ascultă blând, şi răbdător,
Oricât, durerea e de mare,
El, peste orice-ngrijorare,
Te va conduce, încetişor.

Nu sta în odăiţa ta,
Închis, când nu vezi rezolvare,
Deschide larg, fereastra sa,
Şi roagă-te, nu amâna,
Să vii, la Cel ce dă salvare.

Şi povesteşte Domnului,
Căci numai El conoaşte firea,
Răspunsul e în mâna Lui,
Deci, spre fereastra cerului,
Necontenit, să ai privirea.

Nu sta în odăiţa ta,
Uitând că Dumnezeu e sus,
Deschide larg, fereastra sa,
Priveşte înspre Golgota,
La jertfa sfântă, a lui Isus.

Şi ne-ncetat, Îi mulţumeşte,
În viaţa ta, sihastră,
Pentru că mult El te iubeşte,
Dar nu uita că mai doreşte,
Să-I laşi deschisă, a ta fereastră.


AMIN !