La El ma duc mereu si eu,
Să spun a mea durere,
Căci El e Fiu de Dumnezeu,
Și îmi dă mângâiere.

La El îmi plâng amarul tot,
Căci nu mai am pe nime,
Să înțeleagă când nu pot,
Să fiu mai lângă Tine.

La El mă duc când am poveri,
La Domnul ce trăiește,
Și stiu că nimeni nicăieri,
Ca El nu mă iubește.

La El mă duc ades trudit,
Când lupta fără milă,
Mă lasă jos aproape frânt,
Cu scorpii ce-n venină.

La El mă duc ades căzut,
Cu hainele murdare,
Și Lui i spun tot ce-am făcut,
Și iar îmi dă iertare.

La El mă duc că e milos,
El știe cum e lupta,
Căci El meru victorios,
A biruit infernul jos.

La El ma duc umil mereu,
Și nu ridic privirea,
Până nu simt în pieptul meu,
Că M-ia dat izbăvirea.

Apoi cântând îi mulțumesc,
Cu lacrimi de căință,
Și vreau mereu să biruiesc,
Chear moartea prin credință.

Amin.