Jocul acesta de-a viaţa
mă amuză,
chiar dacă o dată pierd eu,
şi altă dată pierde ea.

Nu-i ca joaca din copilărie
când păpuşile – prinţese,
ursuleţii de pluş,
şi piticii Albei-ca-Zăpada,
mergeau la culcare împreună cu mine.
Când sub pleoapele mele grele,
eram pe rând Degeţica,
Prinţesa-Fluture,
sau Zâna Mării
ferecată în palatul de cleştar,
în care apărea triumfător Prinţul Fericit.

Acum râd,
cu gura până la urechi,
pentru că nu eu am pierdut pariul,
ci ea, viaţa, care demult
atât de frumos a minţit.
Doamne,
jocul acesta de-a viaţa,
este –atât de amuzant…
Debordant de amuzant!
Şi aşa de necinstit…
Amuzant de necinstit!

( Bucureşti, Septembrie-2011; din volumul "Paşi printre pietrele Sionului" )