Azi, nu mai fumegă, pe-altar tăciunii,
Nu mai vedem pe Domnul, pe scaun aşezat,
Azi, nu vin serafimi, în cleşte cu cărbunii,
S-atingă guri ce strigă : nu-s curat.

Azi, nu trăim vremuri din acea lume,
În care Domnul, lui Isaia I-a vorbit,
Dar vocea Lui, şi astăzi încă spune:
Te iert acum, păcatu-i ispăşit.

Iar glasul Lui întreabă ne-ncetat:
Pe cine să trimit, cine va merge?
Ogorul este copt, de secerat,
Neghina, în curând se va alege.

Câţi dintre noi, ne oferim convinşi,
Că trebuie, chemării la apel ?
Să spunem : da. Să fim ai Lui trimişi,
Pentru ceilalţi, să fim creştini model.

"O, iată-mă, trimite-mă", sunt pregătit,
Să duc vestea, ce-acum, e minunată,
Căci profeţia lui Isaia, s-amplinit,
Sămânţa sfântă, a fost semănată.

Iar rămăşiţa se va cerne în curând,
Căci harul nu va fi la nesfârşit,
Să nu te-alegi, că ai trăit pierzând,
Măreţul dar, ce ţi-a fost pregătit.

E darul cel nespus, e mântuirea,
Ce o găsim doar în Isus Hristos,
"O, iată-mă, trimite-mă", strigă iubirea,
Să fiu şi altora, înspre folos.

Sămânţa a-ncolţit, pe-al Golgotei meleag,
Udată doar de sângele iertării,
Primeşte-o azi, şi tu prieten drag,
Ea este oaza dulce, a salvării.

Cu ea în inimă, o să alegi chemarea,
Şi viaţa ta va fi asigurată,
Nu-n lumea ce o domină pierzarea,
Ci-n veşnicii, în slava mult visată !