Trecerea prin marea vieții

Ajută-mă să pășesc pe calea poruncilor Tale,
Căci drumul acesta este bucuria mea,
Cel ce îmi ții încă deschis drumul prin mare,
Ca eu să trec purtat în carul Tău prin ea.

Un drum deschis spre mal cu atâta suferință,
Să-Ți scoți poporul Tău de sub robia cruntă,
Să-l vezi trăind iar liber pășind iar cu credință
Cu oastea faraoană Tu ai intrat în luptă.

Trecând prin marea vieții eu știu că singur nu-s,
Chiar dacă ai mei vrăjmași mă urmăresc în goană,
Ești stâlpul meu de foc și nor, puterea mea de sus,
Să pot lupta cu ei pentru promisa mea coroană.

Trecând prin marea vieții prin Tine văd o zare,
Nu văd deșert cu spini...ci Țara ce m-așteaptă,
Nu simt nici trup cu-ale lui dureri și lacrimi de sudoare,
Căci Tu îmi ești și mană, balsam și stâncă ce m-adapă.

Nu ai putut să-Ți vezi poporul încătușat cu zale,
Și-atunci, dreptatea Ta, a făurit un legământ,
Să legi ale noastre inimi ce-Ți strigă spre iertare,
Cu-a Golgotei Iubire să le stropească în sânge sfânt.

Iertând ale noastre patimi și mintea cea nebună,
Ce c-un vițel de aur se-nveselea în gând,
Ne-ai pus pe Cruce-un Har ce încă mai răzbună,
Dreptatea Ta, cu-n Miel divin pentru întreg pământ.


Lăcaș promis te văd în gând prin arșiță și soare,
Trecând pustia lumii, făgăduința Ta îmi dă putere,
Nu simt nici șerpii veninoși ce mușcă de picioare,
Căci Tu veninul strâns îl iei și îl prefaci în miere.