Locul din dreapta Ta

Pe cruce, Te-ai lăsat înfrânt, ca noi s-avem în lume biruință.
Însă pe-atunci când dezamăgirea tristă se lăsa, peste așteptări și planuri ticluite,
Tu ai văzut la ucenicii Tăi trădarea, blestemul lepădarii și lipsa de credință.
Dar Tu, nu i-ai urât, primind în ascultare, nemeritata, grea sentință.

Toți au fugit cu visul spulberat de-al lor Izbăvitor,
De a domni de-a dreapta și de-a stânga Împărăției Tale,
Și Te-au privit cu ochi de muritor, cu gânduri care rod și dor,
Uitând Cuvântul vieții și-al Învierii Tale.
Uitând că doar din luptă și-ncercare poți deveni biruitor.

Toți Te sfidau,chiar și pe cruce cel viclean Ți-a încercat iubirea,
Care putea a fi și-a lui, ca celui răstignit de-a dreapta Ta, recunoscându-și firea.
E primul ce-a gustat iubirea, e primul rod al biruinței Tale,
Ce n-a făcut nimic să merite iubire, să merite iertare,
Doar s-a’ncrezut în Tine, ieșind biruitor din moarte, prin meritele Tale.

Ești Biruința ce-au văzut-o toți, și noi, prin degetul lui Toma,
Dar uneori suntem de goana timpului răpiți,
Și-atunci Te căutăm să-Ți vedem și cuiele și rana.
Din degetul cel plin de’ngrijorări am vrea,
S-alungi și azi din noi și îndoiala dar și teama.

Ne-am strâns din nou și azi în camera de sus,
Să Te-auzim spunând iar:Pace vouă,
Te căutam cu sete în orice rugaciune,
Ce-o mijlocești spre Tatal, în orice glas,
Ce-L laudă cu lacrimi și-atunci zâmbesc,
Că nu pun doar degetul pe Tine ci pot sa Te iubesc,
Hristosul viu și Domnul meu ce-L văd în fiecare suflet de frate și de soră.

Acum Te vedem ca printr-o oglindă cu chip întunecos,
Însă atunci când față în față ne vei chema Stăpâne,
Din polii ce i-ai dat în lucru aș vrea să îți aduc un bun prinos,
Să pot s-aud doar glasul Tău acel măreț și plin de duioșie:
,,Ți-am pregătit un loc la dreapta Mea...rob bun și credincios”
Vino și stai acum pe tronul Meu...că ai lucrat credincioșie!