La ce folos un drum… dar fără Dumnezeu
La ce folos speranță… când nu crezi în nimic
Spre nicăieri s-ajungi e drumul cel mai greu
Când simți durerea amară a sufletului tău
Stând la răscruci de drumuri… singur părăsit.

Ce vezi la poarta vremii azi în fața ta
Cenușă doar și un scop în infinit pierdut
De ce ai respins Iubirea… când Ea te căuta
Cu mâinile întinse să-ți dea Lumina Sa
Iar tu să te oprești din drum atunci n-ai vrut.

La ce folos comori… și bogății de o clipă
Ca prin răstimp să vezi că tu nu ai nimic
Azi plângi cu pieptul prăbușit de frică
Că-n calea vieții din suflet ai făcut risipă
Și ai ajuns prea slab, neputincios și mic.

Te zbați din răsputeri… dar fără Dumnezeu
Iar pașii tăi se afundă-n gol și în ruină
Și tu dezamăgit… privești în jurul tău
Căci orologiul bate și-ți pare foarte rău
C-ai adunat în pumni doar zgura și rugină.

La ce folos un drum… când viața ta apune
Iar în ce te-ai încrezut cândva… e doar un fum
Și astăzi lăcrimând, respins de toți în lume
Ai înțeles… că toate sunt deșertăciune
Și ce ai agonisit s-a prefăcut în scrum.

Ce mai aștepți… e timpul ca să te oprești
Nu te bizui pe înălțimea minții tale
Azi Dumnezeu te cheamă să te pocăiești
Nu vrea ca drumul tău în iad tu să-l sfârșești
Unde nu va mai fi nici când în veci iertare.

*******