Cu paşi înceţi, nesiguri,
M-alătur astăzi vouă;
Am trupul plin de friguri
Şi-obrazul plin de riduri;
Dar o dorinţă nouă,

Acum mă stăpâneşte
Şi-mi dă ghies înainte!
Aş vrea ca cin' citeşte
Primeasc-aşa cum este
Dorinţa mea fierbinte,

De-a fi în unitate;
De-a sta în părtăşie,
De-a striga cât se poate,
Greşelile-mi toate;
-Doame, iartă-mi şi mie!

Că am lăsat să treacă,
Atâta timp degeabă;
Mă simt acuma seacă,
Privirea mi-e opacă;
Mă simt atât de slabă!

De ce-am lăsat eu, oare,
Să mi se-oprească harul?
Ce bucurie mare,
Ce binecuvântare,
Aveam din plin, cu carul!

Dar din infatuare
Sau, prea multă mândrie,
Ajuns-am ,,coate goale''
Făr' drum, fără cărare,
Cu gândul la-acea Vie,

UNDE STĂPÂN E DOMNUL.


A.N 3.02.2016 Firenze