Tată, nu mă simt potrivit sau suficient săptămânile acestea să mă pun în față ca un soț sau tată model așa că mă simt foarte, foarte vulnerabil de dependent de Cuvântul Tău. Te rog să mă ajuți să fiu credincios Cuvântului Tău și să nu-l denigrez prin deficiențele mele, fie personale, fie în ceea ce privește căsătoria. Mă rog să vorbești clar prin Cuvântul Tău, cu putere. Doamne, fă căsniciile care există și cele care vor fi între oamenii din biserica noastră să fie puternice, curate, umile, să-L glorifice pe Hristos și să fie centrate pe Dumnezeu, să fie bazate pe Biblie, înrădăcinate în Evanghelie, de dragul națiunilor. Mă rog ca fiecare cuplu să viseze la felul în care viețile lor ar putea conta atât individual, cât și împreună, pentru înaintarea Evangheliei și răspândirea unei pasiuni pentru supremația Ta în toate lucrurile pentru bucuria tuturor popoarelor. Doamne, fie că mesajele acestea să aibă un efect în mai multe moduri de cât ne putem imagina. Vrei să faci lucrul acesta, Doamne? Ia aceste 5 pâini și 2 pești și hrănește, întărește și umple de putere pentru slujire, în moduri în care nici nu m-am gândit încă să cer. Păzește-ne de Satan și de păcat. În numele lui Isus. Amin!

    Ceea ce am văzut în ultimele 2 săptămâni e faptul că cel mai fundamental lucru pe care îl poți spune despre căsătorie este că este lucrarea lui Dumnezeu și cel mai esențial lucru pe care îl poți spune e că e arătarea lui Dumnezeu. Aceste două puncte au fost atinse de către Moise în capitolul 2 din Geneza. Și sunt discutate și mai clar de către Isus și de către Pavel în Noul Testament. Isus, mai clar decât toți, atrage atenția asupra căsătoriei ca fiind lucrarea lui Dumnezeu. Iar Pavel atrage atenția asupra căsătoriei ca fiind arătarea lui Dumnezeu. Citiți versetele-cheie pentru a recapitula. Cu privire la Isus și la căsătorie fiind lucrarea lui Dumnezeu, ascultați Marcu 10:6-9. Marcu 10:6 - Dar de la începutul lumii, (apoi citează din Geneza 1:27) ‑ Dumnezeu i-a făcut parte bărbătească și parte femeiască. Iar apoi citează din Geneza 2:24. Versetele 7-9: "De aceea va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa, și se va lipi de nevastă-sa. Și cei doi vor fi un singur trup. Așa că nu mai sunt doi, ci un singur trup. Deci, ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă."

    Căsătoria nu e lucrarea unui predicator, preot sau judecător de pace. Nu e mai înainte de toate lucrarea unui soț sau a unei soții. E înainte de toate și cel mai fundamental lucrarea lui Dumnezeu. Ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă. Un cuvânt din Pavel privitor la cealaltă jumătate la care ne centrăm atenția spune despre căsătorie că aceasta e în esență arătarea lui Dumnezeu. Vă amintiți că în Efeseni 5:31-32, Pavel citează din Genesa 2:24, la fel ca și Isus, apoi trage de acolo următoarea concluzie: "De aceea va lăsa omul pe tatăl său și pe mamă-sa, și se va lipi de nevastă-sa, și cei doi vor fi un singur trup." Apoi spune: "Taina aceasta este mare - (vorbesc despre Hristos și despre Biserică)". Altfel spus, legământul ce presupune a-ți părăsi mama și tatăl, intrând într-un nou legământ cu partenerul tău și alcătuind o nouă realitate, un singur trup, acea creare prin legământ a unei căsătorii înseamnă Hristos și Biserica. E arătarea legământului lui Hristos, alcătuindu-l și păstrându-l, aceasta este până la urmă căsătoria. Înainte ca Noel să se urce pe avion să meargă la Little Rock ieri, o să se întoarcă deseară la 8:30, i-am zis: "E ceva ce ai vrea să spun astăzi în predică?" Iar ea a răspuns: "Nu poți spune destul de des despre căsătorie că e un model al lui Hristos și al Bisericii. De ce? De ce?" Cred că are dreptate. E extrem de important să spunem asta iar și iar: În căsătorie este vorba de arătarea lui Hristos și a Bisericii. Nu poți spune asta de prea multe ori. Sunt 3 motive pe care o să construiesc prin aceste mesaje.

    1. Spunând lucrul acesta, crezându-l, acționând conform lui, înalță căsătoria din sordidele imagini din comediile de situație din lume și-i dă magnificul sens pe care Dumnezeu L-a intenționat. Căsătoria, în cultura aceasta , e atât de decăzută, încât oamenii nici nu pot să-și imagineze despre ce vorbesc. Așa că repetând lucrul acesta de mai multe ori s-ar putea să ne trezească inimile noastre și a altora să realizeze că departe de a fi așa cum e prezentată în cultură, căsătoria e, de fapt, magnific de semnificativă. Mai cu seamă, e vorba de ceva fundamental, de arătarea Creatorului universului prin care au fost făcute toate lucrurile, și a legământului Său, făcut și păstrat cu mireasa Sa, Biserica, care este perfectă, și care a trebuit să fie cumpărată cu sângele Său. Acesta este primul motiv pentru care ea are dreptate. Nu poți să spui prea mult despre căsătorie că înseamnă arătarea lui Hristos și a Bisericii.

    Iată al doilea motiv pentru care cred că are dreptate. Aceasta zicătoare conferă căsătoriei o bază solidă în har, din moment ce Hristos a obținut și susține legământul Lui cu Mireasa Sa, Biserica, numai prin har. Așa că, dacă avem de gând să-L arătăm pe Hristos și Biserica, iar El formează relația și o susține numai prin har, atunci harul trebuie să umple și să susțină relațiile noastre. Așa că, spunând lucrul acesta nu doar ne dă o datorie, ci o fundație, și anume în har. Căsătoria rezista și triumfă prin har.

    În al treilea rând, a spune iar și iar despre căsătorie că este o arătare a lui Hristos și a Bisericii, arată că supunerea soției și conducerea soțului sunt cruciale și crucificate. Conducere și supunere, pentru că Hristos este Capul Bisericii care i se supune, conducerea și supunerea sunt țesute în materialul sensului căsătoriei. și, sunt crucificate, însemnând că își derivează înțelesul, conducere și supunere, își derivează gustul, savoarea, din faptul că Hristos Și-a exercitat conducerea murind pentru soția Sa. Nu stăpânind peste ea ca un stăpân de sclavi. Întreaga tendință a Noului Testament este: Te salvez din robie, în familie. Eu nu creez relații opresive de robie. Prin urmare, a spune iar și iar despre căsătorie că se referă la Hristos și Biserică, nu elimină conducerea, ci o creează, însă crucifică conducerea și supunerea, astfel încât aceștea să-și tragă modul de a acționa de la un Salvator crucificat, care ne-a iubit și S-a dat pe Sine însuși pentru noi.

    Am cam luat-o înainte, cu vreo trei săptămâni când o să vorbim despre conducere, nu o să discutăm despre asta în această seară, ci ne îndreptăm spre motivul numărul 2. Dacă vrei să te gândești la asta, primele 2 mesaje erau conduse de primul motiv. A ridica căsătoria deasupra comediilor, gunoaielor, ca să aibă un sens și un scop magnific. Știu că nu ne simțim astfel de obicei. Adică, doar făcând mâncare și câștigându-ne traiul, măturând podeaua și reparând fațada crăpată, cum poate fi lucrul acesta ceea ce spui tu că este? Visează un vis! Cere să se întâmple o minune! Nu trebuie să ne mulțumim cu viziunea lumii asupra sensului monoton al căsătoriei, când Biblia ține sus pentru noi ceva atât de magnific, încât spunem: "Taina aceasta este mare - (vorbesc despre Hristos și despre Biserică)." Nu ascunde lucrul acesta. Nu spune că nu se poate trăi, că nu poate avea sens, nu poate fi aprins cu adevărat. Nu renunța la lucrul acesta. Primele două mesaje au fost create să încerce să transmită lucrul acesta.

    Cel de-al doilea motiv pentru care Noel avea dreptate, nu poți spune asta de prea multe ori, e că îi dă căsătoriei o bază în har. Aici eram în acest serviciu. Căsătoria, voi argumenta, e expunerea lui Dumnezeu a harului care păstrează legământul. Expunerea lui Dumnezeu a harului care ține legământul. Asta e ideea mea principală. De când noul legământ al lui Hristos cu Biserica Sa a fost creat și susținut prin har, căsătoria trăiește prin har și astfel emană har. Noi arătăm harul găsindu-ne odihna în el în mod individual, iar apoi îndreptându-l afară în mod orizontal. Vine pe verticală de la Hristos la noi, cumpărat cu sângele Său, noi îl primim, ne găsim odihna în el, ne satisfacem sufletele prin el, nu ne obținem satisfacția de la soțiile sau soții noștri, apoi îl redirecționăm, astfel încât curge prin noi spre ei, într-o experiență orizontală a harului. Altfel spus, în căsătorie trăiești oră de oră într-o dependență fericită de iertarea lui Dumnezeu, de îndreptățirea și de promisiunea harului viitor, de peste 5 minute, 5 ani sau 5000 ani. Iar trăind ora de oră într-o dependență fericită de iertarea, îndreptățirea și promisiunea harului viitor a lui Hristos, o îndreptăm înspre partenerul nostru. Oră de oră, ca o extensie a iertării, îndreptățirii și harului promis de Dumnezeu. Aceasta este tema de astăzi.

    Sunt conștient că toți creștinii, singuri, căsătoriți, sunt chemați să facă asta. Isus a spus foarte clar;  Lasă lumina ta să strălucească, ca oamenii să vadă faptele tale bune, faptele tale orizontale, și să dea glorie Tatălui ceresc. Asta nu se limitează doar la căsătorie, sunt conștient de asta. Toată viața e menită să fie trăită de către copiii lui Dumnezeu pentru a arăta gloria Lui, și în special gloria harului Său, căsătorit sau singur. Totuși, căsătoria a fost proiectată, la fel ca multe alte lucruri din lume, ca o unică arătare a harului legământului lui Dumnezeu. Nu e deloc ca alte relații umane. E legată prin legământ, e atât de apropiată cât poate fi o relație, nu există alta mai apropiată. Și e pe viață. Și există roluri unice de conducere și supunere în dinamica coregrafiei ei. Dar nu la asta vreau să mă refer acum. Vom vorbi mai târziu despre asta.

    Astăzi, mă refer doar la soț și soție ca și creștini, trăind prin har, îndreptându-l orizontal în provocările și posibilitățile unice ale acestei relații cum nu e alta. Nu mă auziți spunând: E singurul loc de pe planetă unde se întâmplă. Nu e așa. Doar că e solicitant într-un mod unic. Bărbatul și femeia trebuie să învețe să aplice harul primit unul altuia, înainte să înțeleagă cum trebuie ce înseamnă conducere și supunere. De aceea ordinea este aceasta. Vom trece mai târziu la partea aceea. Prima dată trebuie să înțelegeți lucrul acesta, altfel veți distruge celalalt lucru. Și el vă va distruge pe voi. Noi, ca persoane, înaintea lui Dumnezeu, trăim prin harul cumpărat cu sângele Său, și prin mijlocirea societății Sale. Promisiunea binecuvântării Lui eterne ne satisface sufletul. Dacă ea moare, eu stau în picioare. Dacă trăiește, la fel. Am un Salvator, o comoară. Sunt întreg fără ea. De aceea trebuie să trecem prima dată prin asta, altfel ne vom folosi unul pe altul teribil. Să o spunem în termenii de săptămâna trecută: Goi și fără rușine, Geneza 2:25, când un soț și o soție experimentează vertical glorioasa, iertătoarea, îndreptățitoarea, promițătoare a harului binecuvântare a lui Dumnezeu. Și apoi o redirecționează într-un fel de iertare, îndreptățire pe orizontală, extindere a harului pe orizontală. E posibil ca doi oameni, care au multe obiceiuri de care ar trebui să le fie rușine, să fie goi și să nu le fie rușine. De aceea Evanghelia este atât de crucială. Nu există partenerul perfect pe planetă. Fiecare dintre noi face, gândește sau simte în fiecare zi lucruri de care ar trebui să ne fie rușine. Și e posibil că exact în acea noapte să fii gol și să nu își fie rușine, fără să fii ipocrit. De ce? Despre asta este predica.

    Să începem cu mânia lui Dumnezeu. Coloseni 3:6: „Din pricina acestor lucruri vine mânia lui Dumnezeu...ˮ Vine mânia lui Dumnezeu ... Vine mânia lui Dumnezeu peste această lume și peste acești oameni. La care îmi pot imagina pe cineva spunând: „Ultimul lucru de care vreau să aud în căsnicia mea cu probleme este mânia lui Dumnezeu.ˮ „Ai ratat. Nu de asta am nevoie eu acum. Am destule probleme deja.ˮ Ceea ce seamănă cu un pescar frustrat de pe coasta vestică a Indoneziei, pe 26 Decembrie 2004, dimineața devreme, spunând: „Ultimul lucru de care vreau să aud în afacerea mea problematică este un tsunami.ˮ Înțelegeți? Mai bine ați vrea să auziți despre lucrul acesta. Crezi că nu vrei sau nu ai nevoie să auzi lucrul acesta. Iată principalul motiv pentru care ai nevoie să auzi de mânia lui Dumnezeu: pentru căsnicia ta. Dacă nu auzi de mânia lui Dumnezeu, nu o crezi, nu o simți și nu te temi de ea, o să reduci Evanghelia la un un simplu sprijin monoton de îmbunătățire a relațiilor, cum nu a fost niciodată menită să fie. Evanghelia e magnifică, globală, universală, istorică, eternă, are de-a face cu lucruri mari, precum faptul ca oprește tsunami-uri, se pune în calea lor. Niciodată nu ai visat la un tsunami precum mânia lui Dumnezeu. O mânie infinită, omnipotentă cu care nu vrei să te joci în ziua judecății. Nici Dumnezeu nu vrea să te joci cu ea, de aceea L-a dat pe Fiul Său, cel mai fără pată din toate timpurile, născut din femeie, născut sub lege, să răscumpere pe cei de sub lege, ca noi să putem fi adoptați, iertați, îndreptățiți, într-un loc cu o bucurie nesfârșită împreună cu el. De aceea ai nevoie să cunoști mânia lui Dumnezeu. Aceasta va ridica căsnicia ta înspre acele mari probleme grele care contează. Cele mai mari probleme din viața voastră sunt cele eterne. Să nu simți problemele negative care trebuie să fie rezolvate înseamnă să iei așa-numitul pozitiv și să îl târăști prin lucruri pentru care nu a fost menit. Și nu funcționează corect când faci asta. Te întrebi oare de ce Evanghelia nu te ajută mai mult. Pentru că nu poți transforma Evaghelia într-o rutină de autoajutorare. Nu e așa. E o operație de salvare de mânia lui Dumnezeu. Și mai mult de atât. Când ai gustat cu adevărat cum e să vezi și să simți infinita și oribilă mânie a lui Dumnezeu, știi care e unul din efectele practice pe care le are? Mânia ta împotriva ei pare foarte ușor de depășit, dacă Dumnezeu a depășit acea mânie. Mânia este cea mai mare problemă din căsnicii. Infidelitatea sexuală ucide multe căsnicii. Mânia ucide mult mai multe. Dezamăgiri și frustrări acumulate mai mult timp, până la urmă explodează într-un mod irațional. Și te întrebi : „De unde amar a mai venit și asta?ˮ Se trage din 10 ani de frustrare. Ce vei face în privința asta? Cunoaște mânia lui Dumnezeu înlăturată. Și nu ai meritat acest lucru. De 10.000 de ori nu ai meritat. Crezi că ea, el nu merită? Dar tu? Vezi care e dinamica aici? Vezi marea schimbare care poate fi produsă într-un suflet când Evanghelia te guvernează, te conduce, te schimbă.

    Am început cu mânia, acum să trecem la 2:13-14 și să privim cum este înlăturată. Suntem în acea dimensiune verticală în care fiecare soț și soție experimentează propria lor criză cu Dumnezeu: „Sunt un păcătos. El e mânios pe mine, mânia Lui vine peste mine. Ce pot să fac?ˮ Lucrul acesta e de 10.000 de ori mai mare decat tine, decât lupta din căsnicia ta. Uite ce a făcut Dumnezeu. Coloseni 2:13-14: „Pe voi, care erați morți în greșelile voastre și în firea voastră pământească netăiată împrejur, Dumnezeu v-a adus la viață împreună cu El.ˮ Cum a făcut El asta? Pe ce bază? Pe ce bază obiectivă ar fi putut face El asta pentru rebelii de noi? Uite cum: „...după ce ne-a iertat toate greșelile.ˮ Gândiți-vă la asta. „Toateˮ e un cuvânt mare. Toate păcatele din trecut, toate pe care o să le facem în seara aceasta? Toate păcatele pe care o să le faceți mâine până muriți și o să se încheie. „...după ce ne-a iertat toate greșelile.ˮ Cum? „A șters zapisul cu poruncile lui, care stătea împotriva noastră și ne era potrivnic.ˮ Legea spune că ești un păcătos. „Blestemat este oricine nu rămâne în Legea Lui și nu ține toate poruncile Lui.ˮ Nimeni nu a reușit lucrul acesta. Toți suntem sub blestem. Zapisul acela stătea împotriva noastră, dar El l-a șters. Începe să respiri, inima moartă! Inima mea moartă bate acum. Începe să bați, inimă moartă, „zapisul cu poruncile lui, care stătea împotriva noastră și ne era potrivnic, l-a nimicit, pironindu-l pe cruce.ˮ Va da Dumnezeu să înțelegi lucrul acesta de dragul căsniciei tale? Și de dragul a orice altceva. Când s-a întâmplat asta? S-a întâmplat cu 2000 de ani în urmă. Nu s-a întâmplat când ai fost salvat, ci cu 2000 de ani în urmă. A avut loc înainte de tine, înafara ta, în numele tău, a fost total obiectivă, nu subiectivă. Salvarea ta, iertarea păcatelor tale a fost cumpărată total independent de existența ta. Nici nu existai în urmă cu 100 de ani. Asta s-a întâmplat în urmă cu 2000 de ani. Păcatele tale l-au pus pe cruce. Nu e ceva ce ai făcut tu, sau ai câștigat, ci e ceva ce ai primit. Și nu e decât un singur cuvânt prin care poți primi, se numește credință. Vrei să spui, Tată, Dumnezeule, că îmi dai lucrul acesta mie, că îmi dai acest verset mie? Dacă l-aș primi? Da, de aceea am făcut-o. Nu am făcut-o degeaba. Îl vei avea, te vei odihni în el, îl vei prețui, ți-l dau ție.

    Sper că vei vedea cel mai minunat și uimitor lucru aici: Dumnezeu a luat zapisul cu păcatele soțului tău, ale soției tale, cele dinainte de căsătorie, care te-au făcut dator mâniei... Știi că păcatele nu sunt în primul rând ofense la adresa oamenilor, ci la adresa lui Dumnezeu. De acea mânia este o problemă aici. Dumnezeu a luat zapisul, toate păcatele scrise acolo, Dumnezeu încă le mai scrie pe toate. Le notează pe toate, astfel încât să poate glorifica moartea Fiului Său. Pentru că le ia, acea bucată de hârtie, o împătura de câte ori e nevoie, și o pune în palma mâinii Fiului Său și bate un cui prin ea în El. Asta a făcut. Pentru tine. Dacă tu zici că nu ești iertat, spui că acea mână nu a meritat efortul. Acel cui nu și-a făcut slujba. Dumnezeu a dat-o în bară la calvar. Nu a dat-o în bară. Poți să refuzi, dar El nu a dat-o în bară. Ce tablou ! E un tablou biblic. Dacă aș fi făcut eu acest tablou, ai fi putut spune: „Ce tablou drăguț!ˮ Dar Biblia e cea care a făcut acest tablou. Dumnezeu ne-a vorbit și ne-a spus: „Când vezi mâinile Fiului Meu întinse și cuie în ele, amintește-ți, acest mare zapis, zapisul păcatelor tale, îl nimicesc, îl bat în cuie în mâinile Fiului Meu, astfel încât datorită faptului că jertfa Lui e infinit de valoroasă, păcatele tale sunt acoperite și șterse.ˮ Ale cui păcate sunt acolo? Ale soțului. Ale cui păcate sunt acolo? Ale soției. Păcatele mele și păcatele lui Noel. Păcatele mele și ale ei sunt pironite prin trupul lui Isus. Ale cui mâini? Ale lui Isus. Există un nume pentru lucrul acesta. SUBSTITUȚIE. Dacă vrei să fii foarte elegant, poți să-l numești SUBSTITUȚIE PENALĂ. El a purtat păcatul meu în calitate de substituitor al meu, de mediator, de Dumnezeu.

    Dacă ne întoarcem înapoi la Romani și extragem toată înțelegerea noastră asupra îndreptățirii, am putea spune mai multe. Pentru că îndreptățirea înseamnă mai mult decât iertare. Nu doar suntem iertați, cum spun versetele 13 și 14 , în Coloseni 2, dar îndreptățirea este actul prin care Dumnezeu ne declară neprihăniți. Dumnezeu cere două lucruri de la noi, ca păcătoși: 1. Să fim pedepsiți. 2. Să fim perfecți. Eu nu pot să-mi asigur propria pedeapsă, sau propria neprihănire, propria perfecțiune. Dumnezeu știe asta și de aceea își dă Fiul că să facă două lucruri: să îndure pedeapsa mea și să realizeze neprihănirea mea în mod perfect. Și prin credință, soțul și soția aceasta, își întorc privirea de la ei și de la celalalt, și pe lângă faptul că trecutul este șters cu buretele, primesc o neprihănire care e privită ca a noastră. Care e de fapt a Lui și e perfectă.

    Coloseni, capitolul 3, versetele 12 și 13, descriu acum cum acești doi oameni sunt soț și soție, trăind deja experiența minunată de a fi priviți ca neprihăniți și iertați de toate păcatele lor, așa că promisiunea harului viitor curge netulburată, acești doi oameni încep să îndrepte acea experiență verticală unul spre celalalt. Acest lucru este descris în capitolul 3, versetele 12 și 13: „Astfel dar, ca niște aleși ai lui Dumnezeu, sfinți și preaiubiți, îmbrăcați-vă cu o inimă plină de îndurare, cu bunătate, cu smerenie, cu blândețe, cu îndelunga răbdare. Îngăduiți-vă (sau răbdați-vă sau îndurați-vă) unii pe alții, și, dacă unul are pricina să se plângă de altul, iertați-vă unul pe altul. Cum v-a iertat Hristos, așa iertați-vă și voi.ˮ O să continuăm săptămâna viitoare, nu am terminat încă, vreau doar să scot ceva în evidență aici. Nu-i uimitor că în versetul 13 spune: „îngăduiți-vă, răbdați-vă, îndurați-vă unul pe altulˮ, ceea ce sugerează că această problemă nu dispare niciodată. În următorul spune: „Iertați-vă unul pe altul.ˮ Acum când ierți și vă împăcați, multe lucruri dispar. Dar ghici ce, multe lucruri nu dispar. Îngăduință și iertare, săptămâna viitoare.

    Principalul lucru pe care îl vedem aici: „Cum v-a iertat Hristos, așa iertați-vă și voi.ˮ Cum v-a îngăduit Hristos, așa îngăduiți-vă și voi. Chiar în acest moment Isus te îngăduie. Corect? E cineva care să se ridice și să zică: „Sunt perfect în această seară. Nu am avut niciun gând rău de când am intrat în această sală. Sunt total, 100% predat lui Isus, încât El e foarte încântat de mine, așa cum sunt.ˮ Fără candidați. Nu vreau să te văd făcându-te de râs. El te iubește, te susține, îți dă viață. Are planuri pentru tine care depășesc tot ce ai visat vreodată. În seara aceasta. Astăzi. Fii atent la lucrul acesta. Hristos așteaptă de la tine lucruri care depășesc cu mult ceea ce ai obținut tu. Unde ești și unde ar trebui să fii și unde te cheamă Hristos să fii, sunt separate de o prăpastie infinită. Iar distanța dintre ceea ce vrei ca soția ta să fie și unde este ea, prin comparație, este atât de mică. Dar nu vei simți niciodată asta, nu vei sta niciodată uimit înaintea acestui lucru, până când golul, splendoarea lui Hristos în infinita Lui valoare a unei vieți pe care nu o trăiesc. Decât dacă simți asta.

    Atât de multe chei din căsnicie constau în a ne ridica inimile spre mărețele realități globale, universale, eterne ale lui Hristos. Astfel încât lucrul cu care ne confruntăm aici este privit într-o perspectivă potrivită. Ce am spus până acum e adevărat atât dacă ești căsătorit cu un credincios, cât și dacă ești căsătorit cu un necredincios. Adică, experiența mea verticală de iertare și îndreptățire prin har ar trebui îndreptată spre partenerul meu de viață, credincios sau nu. Fă măsura harului tău pe care l-ai experimentat cu Dumnezeu, măsura harului pe care îl oferi partenerului tău, credincios sau nu. Dacă ești căsătorit cu un credincios, devine foarte interesant, uimitor de interesant. Pentru că nu numai păcatul meu este crucificat, ci și păcatul ei este crucificat. Nu numai Dumnezeu a vorbit peste mine: „Tu, în Hristos, ești perfect.ˮ Ci Dumnezeu a vorbit și peste ea: „Tu ești perfectă în Hristos.ˮ Prin urmare, când primesc harul îndreptățirii pentru mine, îl îndrept și înspre ea, și îi spun: „Ești fără pată.ˮ Crezi că lucrul acesta este posibil? Un partener de viață fără pată? Dacă nu e posibil, atunci eu nu înțeleg Biblia. Admit că e un miracol, nu se potrivește cu nicio o matematică naturală, să fii în stare să-ți privești partenerul ca neprihănit, să-i privești ca neprihăniți când știi că nu sunt. Vreau să spun că asta funcționează numai pentru credincios. Există alte dinamici despre cum iubești, te sacrifici și mori pentru un necredincios. Situația aceasta este unică. Când știi prin profesiunea credinței, dându-i ei dreptul la nevinovăție, așa cum ar trebui, sau lui. Atunci ei sunt în Hristos, îi privești ca neprihăniți.

    Acum, în momentul acesta, și aproape am terminat, următoarea întrebare se ridică: Dacă ar fi să mergem prin această cameră și să punem o întrebare, numărul întrebărilor de aplicații practice în acest moment ar fi ordinul miilor. Prin urmare ce ar trebui să facă un predicator? Nu avem nevoie numai de predicatori, ci să auzim chemarea despre care vorbesc, să avem rădăcinile în Evanghelie și avem nevoie de o înțelepciune spirituală profundă, înrădăcinată în Evanghelie, provenita din ani lungi de experiența dureroasă și credincioasă. În niciun caz nu aș putea să răspund fiecărei nevoi, având o mică secțiune aplicativă a predicii. Avem nevoie de Duhul Sfânt, de rugăciune, să medităm singuri asupra Cuvântului, să citim în inima altora, să sfătuim pe prietenii noștri care trec prin suferință, avem nevoie de biserică să ne susțină când totul se prăbușește în jurul nostru, așa că nu îmi fac nicio iluzie că ceea o să spun aici o să răspundă fiecărei nevoi la care ne putem gândi din punct de vedere aplicativ. Dar ar putea fi de ajutor să închei astfel, să vă dau niște motive de ce mă axez pe ceea ce mă axez, de ce mă axez pe a trăi prin dependență verticală, credință, desfătare în iertare, îndreptățire, promisiuni de har viitor și redirecționarea acestora, astfel încât căsnicia să devină o arătare a harului legământului, pe măsură ce noi îl îndreptăm orizontal spre partenerii noștri.

    De ce mă axez pe aceste lucruri? Pentru că atât experiența cât și Biblia mă conduc acolo. Nu mă axez acolo pentru că nu cred că căsnicia ar trebui să fie nefericită, toată plină de iertare și îndurare. Nu acesta este motivul. De fapt, dacă mă urmărești, deja te gândești: „Bine, dacă se potrivește modelului dat de Hristos și Biserică, nu Îi facem placere lui Dumnezeu uneori?ˮ Coloseni 1:10. Să-i fim plăcuți Lui. Nu e El o sursă minunată de plăcere pentru noi? Vreau să spun că nu e vorba doar de îndurare. Așa e. Așa e. Dar insist pe iertare și îndurare din 3 motive și apoi termin. 1. Pentru că o să existe conflicte bazate pe păcat și ciudățenia celeilalte persoane. Și iată care e problema. Nu o să cădeți de acord asupra a ceea ce este păcat și ce este ciudățenie. Tu ești de părere că ar trebui să se căiască de un lucru, dar lui nu i se pare o problemă morală. „Așa sunt eu.ˮ Nu o să cădeți de acord asupra acestui lucru până în ziua când veți muri. Acum ce? Acesta e primul motiv. O să existe conflicte. Dacă nu îți ofer mijloace prin care să triumfi în acel moment, când îți vine să-ți smulgi părul din cap, și te-am dezamăgit ca și pastor. Iată al doilea motiv de ce cred că e așa de important. Munca grea, aspra a îndurării și iertării e ceea ce face posibil ca afecțiunile să înflorească acolo unde par să se fi stins. Asta e cam mare pentru mine, pentru că există atât de multe cupluri care simt că nu mai au nici un viitor. „Nu mai există niciun viitor. Nu aș mai putea să iubesc această persoană niciodată.ˮ E ca și cum ai spune: „Fecioarele nu au niciodată bebeluși... Marea Roșie nu s-a despărțit niciodată... Soarele nu s-a oprit niciodată pe cer... Cinci pâini și doi pești nu pot hrăni 5000 de oameni.ˮ E necredință înaintea atotputerniciei lui Dumnezeu care spune: „Nimic nu e prea greu pentru Mine.ˮ Nu există nicio dovadă că o să se întâmple, dar dacă păstrezi legământul, o să se întâmple. Iar ar treilea motiv e pentru că Dumnezeu este glorificat când 2 oameni diferiți și imperfecți făuresc o viață de credincioșie în fața necazurilor. Dumnezeu este foarte glorificat când 2 oameni foarte imperfecți făuresc o viață de credincioșie în fața necazurilor din căsnicie. Aceste sunt cele trei motive ale mele pentru care mă axez pe ceea ce mă axez.

    Data viitoare o să vorbim despre ceva ce am descoperit împreună cu Noel. O să vă dau un mic slogan. Cred că predica de data viitoare o să ajungă să fie numită „Predica despre grămada de gunoi de îngrășământ.ˮ E doar o mică atracție care să vă aducă înapoi. Nu mi-ar plăcea dacă ați auzi numai jumătate din povestea despre căsnicie, unde am ajuns, de fapt nici nu suntem încă acolo, dar nu plecați, vă rog. Până atunci, soți și soții, sorbiți în conștiința voastră mărețul adevăr al Evangheliei. Dumnezeu v-a iertat. „A șters zapisul cu poruncile Lui, care stătea împotriva voastra și vă era potrivnic, și l-a nimicit, pironindu-l pe cruce.ˮ Puneți lucrul acesta în conștiința voastră până când devine cea mai mare comoară a vieții voastre, iar apoi, din nou, în moduri noi, să o îndreptați în mod orizontal spre partenerul vostru. Să ne rugăm.

    Tată care ești în ceruri, tânjesc să simt mai profund Evanghelia, să-mi găsesc satisfacția tot mai deplină în dragostea Ta pentru mine, în promisiunea Ta că vei fii cu mine și în harul viitor promis mie, ca să pot fii acolo pentru Noel, în moduri care să o desfete, să o binecuvinteze, să o întărească, iar nu să profite de ea. Doamne, fă lucrarea aceasta în noi, în toate căsniciile de acum și în cele viitoare ale acestei biserici. Mă rog în Numele lui Isus. Amin.