În ţara mea, copiii făr-de mamă,
plâng-nsinguraţi printre străini...
Şi poate... nici să plângă nu mai ştiu,
de-atâta chin al inimii-n suspin.
Şi nimeni nu se-opreşte să-i mângâie,
ca să le treacă de-al lor dor...
Măcar o leacă!
De lacrimile-atâta de fierbinţi!
În ţara, atâta de bogată, altă dată,
Şi-acum, atâta de săracă!
În ţara mea, cu mâinile la gură,
...cei domni... şoptesc de viaţa de copii...
...Dolari şi euro... sau...
cum se fură...(!)
Dar nu se-ntorc să vadă:
- Ce pustiu!!! -
E-n ţara fără de copii,
Şi mame, care nu mai sunt
lângă copiii părăsiţi în bătătură!

Fenomenul abandonului de copii a atins cote alarmante în România,
fără ca cineva, să rezolve această problemă atât de spinoasă!
Să nu fie prea târziu, când, Barnevernet-Romania se va înfăţişa motivat,
să ia copiii români!


Sanda Tulics, 5 februarie 2016