Dac-ai îngăduit Părinte,
Să treacă timpul peste noi,
Pe tâmple ca să ningă anii
Și să îmbătrânim în doi,
Îți mulțumim Preasfinte Tată,
Că ne-ai ținut în harul Tău,
Că ne-ai dat Doamne biruință,
Chiar de urcușul a fost greu,

Privind decadele lăsate,
Evaluăm tot ce ne-ai dat,
Copiii și nepoții care,
Mereu ne-au binecuvântat,
Chiar dacă pașii-s mai nesiguri
Și ochiul e slăbit, noi știm,
Că Tu veghezi asupra noastră,
De-aceea Doamne Te iubim,

Au fost momente-ncântătoare
În viața noastră, mulțumim!
Au fost și altele mai grele,
Dar nu vrem Doamne să cârtim,
Căci peste tot și-n orice clipă,
Ne-ai însoțit, ne-ai protejat,
Iar când credeam că nu-i ieșire,
Pe drum curat ne-ai așezat.

Ce am putea să-Ţi spunem Doamne,
Mai mult decât că Te-adorăm?
Ne-ai binecuvântat viața
Cu pacea Ta, de-aceea stăm
Plini de sfială, cu smerenie
În fața Ta, Preasfinte Tată
Și Te rugăm să fii de-apururi,
Cu noi, să nu ne lași vreodată!

Abacul vieții tot socoate
Și numără fără oprire,
Noi nu vrem să scădem trecutul,
Ci-l trecem plus, la amintire,
Îți mulțumim pentru răbdarea
Ce-ai pus în noi, pentru iubire,
Pentru înțelepciunea care,
Ne-ndreaptă pașii-n nemurire,

Mult a trecut, puțin mai este,
Dar Doamne-acolo unde ești,
Vrem ca să fim și noi odată,
Scriptura astfel, să-mplineşti!
Ne ocrotește Doamne fiii,
Acu-s la casa lor, sunt mari,
Nepoților, le dă izbândă
Și în credință ține-i tari,

Să vadă peste generații,
Toți cei ce-or fi pe-acest pământ,
Că dragostea mereu învinge,
Căci este dar din Darul Sfânt,
Iar noi, ce-om sta cuminți în ramă,
Să fim în amintirea lor,
Eterna binecuvântare,
Pe-aripi de vis, pe-aripi de dor.

Binecuvântă-ne Părinte,
Atât cât vom trăi, să fim,
Lumini și sare pentru semeni,
Să mângâiem și să iubim,
Să răspândim cu-nțelepciune
Cuvântul Tău și-n toate fii,
Slăvit și preamărit, că meriți,
Aicea și în veșnicii!

04/02/16, Barcelona-Lucica Boltasu