Fugarii


Era grăbit când l-am văzut,
Ca un cal de curse pe ultima turnantă
Scump la vorbă, chiar tăcut…
Galopa cu o viteză fulminantă.


Nici să mă salute n-avea timp,
De sănătate, nu mă mai întreabă
Mai nou, sare peste câte-un anotimp
Şi-mi mai lasă în obraji câte o brazdă.


Parcă şi-a pierdut răbdarea,
Şi îmi pare că şi acele îl dor…
Dornic să-şi sfârşească alergarea
Sătul de tot ce a văzut sub nor.


Am crezut că mi-e duşman,
Când săpa în mine câte-o vale adâncă,
Şi-aşa făcea în fiecare an
După cum primea din cer poruncă.


La un moment dat am înţeles
C-avea şi el o lucrare de făcut,
Din pricina celui ce a fost ales
Mai tăia din zile câte un minut!


Trece timpul dar trec şi eu,
Ca doi fugari încă în viaţă
Însă unul se va opri instantaneu,
Dar celălalt Te va privi mereu în faţă.


Chiar dacă vremurile-s scurtate,
Şi venirea lui Isus tot mai aproape…
Încă-n mila Lui şi-n bunătate,
Caută şi astăzi suflete să scape.


~Amin~