Mi-e dor de Adunarea în care

Mi-e dor de Adunarea în care,
Vin fraţii toţi la închinare.
La timp, cu mare bucurie,
Cu dor curat de părtăşie.

Mi-e dor de Adunarea în care,
Cu drag şi fără supărare,
Ne strângem toţi la rugăciune,
Încrezători, cu inimi bune.

Mi-e dor de Adunarea în care,
E numai Unul singur mare.
Isus Hristos, Mântuitorul,
Noi, turma mică, El Păstorul.

Mi-e dor de Adunarea în care,
Când Domnul face o chemare,
La pocăinţă, ori slujire,
Toţi ascultăm fără cârtire.

Mi-e dor de Adunarea în care,
Drept mulţumire fiecare,
Dăm Domnului a zecea parte,
Şi chiar mai mult dacă se poate.

Mi-e dor de Adunarea în care,
Se-mpart comori nepieritoare.
Cuvânt curat de-nvăţătură,
Aşa cum scrie în Scriptură.

Mi-e dor de Adunarea în care,
În zi de rând ori sărbătoare,
Ne îmbrăcăm cu modestie,
Să fim spre lume mărturie.

Mi-e dor de Adunarea în care,
Ţinem cu toţi strâmta cărare.
Ne lepădăm de calea largă,
Ce multora le este dragă.

Mi-e dor de Adunarea în care,
Fără mândrie, sau nepăsare,
Fără zorzoanele lumeşti,
Trăim în părtăşii cereşti.

Mi-e dor de Adunarea în care,
„Spinul e spin şi foarea-i floare”,
Unde în duh de umilinţă,
Luptăm toţi pentru biruinţă.

Mi-e dor de adunarea în care,
Nu-s fraţi cuprinşi de-ngrijorare,
Ci cu încredere deplină,
Trăiesc prin har şi în lumină.

Mi-e dor de Adunarea în care,
Câţi vin loviţi de disperare,
Aud porunca cercetării,
Şi vestea bună a iertării.

Mi-e dor de Adunarea în care,
Sfinţirea e molipsitoare.
Dragostea, mila, bucuria,
Iertarea, pacea, omenia.

Mi-e dor de Adunarea în care,
Se face evanghelizare.
Cu râvnă sfântă, cu speranţă,
Iar cei moţi sunt aduşi la viaţă.

Mi-e dor de Adunarea în care,
E rânduială, şi-i ascultare.
Fără cârtiri, sau poticnire,
Prn Duhul Sfânt şi nu prin fire.

Mi-e dor de Adunarea în care,
Prin predică şi prin cântare,
E numai Domnul înălţat,
Exemplul Lui de toţi urmat.

Mi-e dor de Adunarea în care,
Trudiţii primesc alinare,
O viaţă nouă, cu folos,
Spre slava Domnului Hristos!

de Teodor Groza
16.02.2016
Vişeu de Sus