“Știu faptele tale : că îți merge numele că trăiești, dar”....
De aproape 30 de ani de când avem o așa zisă „democrație”, o așa zisă „libertate”, nimeni n-a mai ieșit în stradă atât de des și așa de mult și în atât de multe locuri, în atât de multe orașe de pe atâtea continente pentru vreo anumită cauză ca acum cu ocazia familiei Bodnariu.
E bine că se iasă pretutindeni, chiar dacă este vorba mai mult despre cei protestanți, preoții și ortodoxismul românesc au stat și stau tăcuți, cuminți în banca lor și de data aceasta, ca de obicei, cu mâinile în sân sau în sutană.
Și-au spus ei însuși ( biserica, preoții sau conducerea bisericii) sau vor spune poate foarte curând tuturora....trebuia ca (familia Bodnariu) să vină la noi la Sfânta Biserică, la adevărata Biserică și nu aveau probleme, sau...sunt niște rătăciți, așa le trebuie dacă umblă pe unde nu trebuie și cu cine nu trebuie, sau, ați văzut...Dumnezeu nu doarme ( totul spus și gândit în stil propriu românesc ).
Totuși, dacă ne-ar pasă și de restul familiilor de oriunde s-ar afla, de restul de popor cum văd că ne pasă de acestă famile, ar mai fi ceva, am mai avea o șansă ca națiune, ca indivizi, dar trist, foarte trist e că și-astăzi nu ne pasă.
„Vă spun vouă, prietenii Mei : Să nu vă temeți de cei ce ucid trupul, și după aceea nu mai pot face nimic. Am să vă arăt de cine să vă temeți. Temeți-vă de Acela care, după ce a ucis, are putere să vă arunce în gheenă ; da, vă spun, de El să vă temeți ”......” Nu vă temeți de cei ce ucid trupul, dar care nu pot ucide sufletul ”.....
Dar, să lăsăm această problemă a bisericilor ( care-i cea mai bună, care-i cea mai rea sau dreaptă, care-i cea mai adevărată, care-i cea mai veche sau cea mai nouă ) pe seama altora să vorbească sau să scrie, care nefăcând mai nimic au timp berechet ca să o facă și cu această ocazie.
Mântuitorul sufletelor noastre ( nu a trupurilor noastre, ce-i din pămât se va întoarce în pământ ) spunea odată și ne spune, ne reamintește și-astăzi tuturora....să nu fim atât de mult îngrijorați de aceste trupuri, de partea cărnii, îngrijorarea noastră, focusul, să fie și să rămână pe parte sufletului care se va întoarce la El într-o bună zi, spre judecată, spre osândă sau răsplată, spre binecuvântare sau blestem, spre viață sau moarte, spre Iad sau Rai.
Ne putem pierde copii în fiecare zi, și ni pierdem, ne pleacă copii de acasă în fiecare zi și nu se mai întorc poate niciodată, familia o putem pierde în fiecare zi, copii ne sunt „răpiți”, „luați” de „cel rău”, noi suntem „luați”, „răpiți” de „cel rău” în fiecare zi chiar dacă trăim, locuim, sau locuiesc în aceași casă cu noi. Îi putem pierde, pot fi „luați”, „răpiți” în orișice moment, putem să ne pierdem și singuri chiar dacă locuim împreună ca familie cu ei în aceeași casă.
Problema noastră a tuturora e că ne mor copii spiritual, ne sunt “luați” copii de lângă noi zi și noapte, murim spiritual ca oameni, ca națiune, ca popor, murim spiritual și nimănui nu-i pasă și nici pe străzi nu ieșim ca să protestăm, nu-i pasă nici bisericii ( aici nu-i prea mare deosebire între ele ) nici nouă, nici statului, nici familiei, nici copiilor și nici părinților că ne sunt “luate” sau „răpite” sufletele de „cel rău”.
Ori nu știm nimic, ori nu ne dăm seama despre acestea, ori nu ne mai pasă de cei dragi, de noi, de cei de lângă noi, ne-am obișnuit cu ignoranța, cu superficialitatea și ne bălăcim cu toții în ea, am devenit patetici.
Dacă întrebi ceva în biserică sau dacă spui ceva în biserică și „conducerea” ei crede că nu-i potrivit cu gândirea lor, cu ce cred ei, atât preoții cât și așa zișii păstori îți arată ușa, nu mai ești binevenit între ei, în sau la Biserică, uneori folosesc chiar și forța pentru a se impune, uneori îi folosesc pe alții... ca sperietori.
Zilnic scot, alungă afară suflete din biserici ( îi trimit din nou „în lume” ), împrăștie și răspăndesc turma, oile, pentru că acolo în biserici ei sunt „stăpâni” și „șefi”, ei conduc și ei fac ce vreau, când vreau și cu cine vreau, distrug și omoară și astăzi suflete pentru care Isus Hristos a murit pe cruce la Golgota răstignit. Trist, foarte trist.
Nu le place, nu te place, îi deranjezi, ei de felul lor au devenit atât de comozi că mai tot timpul dorm atât fizic cât și spiritual, atât în biserici cât și în afara lor.
Astăzi se pare că au reușit performanța să adoarmă și să aducă la starea de căscare aproape întrega adunare, aproape întreaga biserică și-ntreaga țară, și cum somnul și căscatul sunt molipsitoate....bisericile noastre au ajuns astăzi pline de căscați și de somnoroși, de creștini ce dorm, de creștini adormiți.
Trist, foarte trist.
De aproape 30 de ani de libertate și democrașie, de ce nu am ieșit în stradă pentru că ne mor și ne sunt „răpiți” sau „luați” copii de “cel rău” chiar de lângă noi, din casele, din școlile și bisericile noastre ?? De ce ??
Că ne pleacă din lumea asta, că ne mor dintre cei dragi și că nu sunt mântuiți, că murim în fiecare zi mai mult, că vine „cel rău” și zilnic ne ia pe câte cineva dintre cei dragi nouă, pe noi ne ia de rămân a noastre case și biserici goale....
Am omorît peste 22 de milioane de suflete prin avort în toți acești ani de comunism, de democrație și de libertate și mai și vrem ca Bunul Dumnezeu să ne și binecuvinteze ca popor, ca oameni, ca familie, ca națiune sau țară. Ce țară de ignoranți, de ipocriți mai și suntem. Rușine, rușine să ne fie tuturora astăzi.
Pentru astea de ce nu am ieșit în stradă ca să ne cerem iertare de la Bunul Dumnezeu pentru crimele comise ca popor, ca națiune ???. De ce ?? Vrem trezire spirituală ??? Trezirea nu se face fără mărturisire, post, rugăciune, dragoste și iertare...
Peste 22 de milioane de crime și toți tăcem, tac popii, tac preoții, tace ortodoxismul, preasfințitul, tac păstorii, tace țara și pământul, nu vedeți că parcă suntem sub blestem ca și popor ??
Care-i mai mare, care-i cea mai importantă, cea mai dureroasă, cea mai acută problemă a noastră, a ta, și-a mea, care-i, care-i....trupul sau sufletul ???
„Și ce ar folosi unui om să câștige toată lumea, dacă și-ar pierde sufletul ??” Fiecare dar să se cerceteze și să-și dea răspunsul în dreptul său.
Astăzi și ieri, ieri, astăzi și mâine, ne sunt “luați” copiii de lângă noi și nimănui nu-i mai pasă, ni-s „luaț”i părinții, soții, soțiile, bunicii și vecinii, neamurile, sunt „duși” și „duse” de lângă noi chiar dacă locuiesc sau locuim împreună în aceeași casă, sat, oraș sau țară.
Acum mă întreb, te întreb astăzi pe tine cititorule și întreb o țară întreagă, întreb tot pământul...de ce tăcem cu toții și nu ne pasă când sufletele ne sunt „luate sau răpite” ?? Trist, foarte trist.
Se duc oamenii de bine dintre noi și nimănui nu-i pasă...Ce trist.
Pentru câțiva copii am ieșit în stradă și e foarte bine, arătăm că suntem solidari unii cu alții, dar pentru sufletele lor nu am fi ieșit, nu ne-ar fi chemat nimeni ca să protestăm și văd că încă nu ne cheamă nimeni. Chiar nu se găsește nimeni, nici un om ?? Mai nou nu mai mergem nicăieri, nici măcar până la Biblie ca s-o citim, să mai vedem ce vrea Bunul Dumnezeu de la noi că de biserică ce să mai vorbim sau să mergem, din Paște la Crăciun și de la Crăciun la Paște. "Este prea mult și așa"....mai spun unii ..."creștini".
Cu așa preoți sau cu așa păstori care văd atât de mărunt, care se pasc mai nou singuri și care n-au viziune, nu-i de mirare că suntem unde suntem, majoritatea suntem nicăieri și căldicei ca și credincioși, ca națiune, ca biserici, ca oameni.
Țară creștină în care aproape nimeni nu a citit Biblia și Cuvântul nu-l știe aproape nimeni, Cuvâtul viu a Lui Dumnezeu. Spunem că vrem să facem voia Lui Dumnezeu pe care nu o știm cei mai mulți dintre noi, necitind nu ai de unde să ști.
„Cartea aceasta a legii să nu se depărteze de gura ta ; cugetă asupra ei zi și noapte, căutând să faci tot ce este scis în ea ; căci atunci vei izbândi în toate lucrările tale, și atunci vei lucra cu înțelepcine”. Dacă știm, de ce nu și facem ??
Să așteptăm oare ca să aflăm totul de la popi, preoți sau păstori care astăzi... de oameni nu mai au rușine și de Dumnezeu nu mai au frică ???
Trist, foarte tristă realitate...
Oameni și țară, țară și oameni, să punem mâna cu toții pe Biblie, să o citim, și să ne rugăm Bunului Dumnezeu ca să ne facă să o și înțelegem și-apoi s-o și trăim. Numai așa vom trăi, atăt noi cât și ai noștri, altfel....
...”dacă poporul Meu peste care este chemat Numele Meu se va smeri, se va ruga, și va căuta Fața Mea, și se va abate de la căile lui rele, îl voi asculta din ceruri, îi voi ierta păcatul, și-i voi tămădui țara”....se pare că n-am început încă cu smerenia, cu rugăciunea, cu....știm cu toții, se vede că n-am început nimic...
„Ți se duce vestea că trăiești”, pare a ne spune și astăzi Dumnezeu la toți...și...” Știu faptele tale : că îți merge numele că trăiești, dar ești mort ”....
10-Februarie-2016.