Cum aş putea-mplini
Porunca-Ți ceea mai sfânta ?
Cum aş putea iubi
Cu-o inimă înfrânta ?
Când nimeni şi nimic,
N-ar da ceva 'napoi,
Cum ar putea iubirea
Să ardă azi în noi?
Când aspru, crunt, şi rece,
Al lumii greu gunoi,
Mi-a întinat menirea.
Cum ar putea o, Tată,
Cu inima răcită,
Să simtă, să iubească
Ființa-mi rătăcită,
Când norii grei de ploaie,
Ascund lumina Ta
Şi greu, mereu în mine,
Păcatul l-aş purta?
În negura cea deasă,
Mai este un singur loc,
O inimă aleasă,
Un sfânt şi veşnic foc.
O, arde azi şi-n mine,
În inima din piept,
Ca şi eu, ca şi Tine,
Pe orişicin' s-accept,
Să dăruiesc într-una,
Nimic să cer 'napoi,
Să fiu cu Tine una,
Şi-o inimă, în noi.