Scopul meu în acest mesaj este ca voi să aveți o experiență Isus, Suveranul, Cel Înviat, Regele viu al universului, în care El să fie sursa adevăratei libertăți din viața voastră. Ca asta să se întâmple, avem nevoie de două lucruri: de Cuvântul eliberator al Domnului și de harul Său divin. Asta înseamnă că trebuie să predic Cuvântul și să mă rog pentru puterea lui Dumnezeu.

    Să citim pasajul din Biblie din care voi predica, iar apoi mă voi ruga. Ioan 8:30-36:  "Pe când vorbea Isus astfel, mulţi au crezut în El. Şi a zis iudeilor care crezuseră în El: "Dacă rămâneţi în Cuvântul Meu, sunteţi în adevăr ucenicii Mei; veţi cunoaşte adevărul, şi adevărul vă va face slobozi." Ei I-au răspuns: "Noi suntem sămânţa lui Avraam şi n-am fost niciodată robii nimănui; cum zici Tu: "Veţi fi slobozi!"?" "Adevărat, adevărat vă spun", le-a răspuns Isus, "că oricine trăieşte în păcat este rob al păcatului. Şi robul nu rămâne pururi în casă; fiul, însă, rămâne pururi. Deci dacă Fiul vă face slobozi, veţi fi cu adevărat slobozi."

    Doamne, deschide-ne ochii în fața adevărului Tău și ajută-ne să fim eliberați din robia păcatului. În numele lui Isus, Amin.

    Toți ne dorim libertate

    Consider de la sine înțeles că oricine din această cameră vrea să fie liber în cel mai profund sens al cuvântului. Dacă opusul este robia și sclavia, nimeni de aici nu vrea asta. Poți fi sclavul unor obiceiuri care îți aduc multă plăcere, și, în acest sens, îți iubești sclavia. Dar când faci un pas înapoi de la aceste plăceri și te gândești la fericirea lipsită de sclavie, ți-ai dori să nu mai fi rob. Ți-ai dori să fii fericit în libertate, nu un sclav unei dependețe plăcute. Toți ne dorim libertate.

    În versetul 36 din Ioan 8, Isus spune: “Deci dacă Fiul vă face slobozi, veţi fi cu adevărat slobozi.” Cu adevărat liberi. Liberi în sensul cel mai profund. Isus ne oferă acest lucru in această dimineață. Este Paștele. Sărbătoarea Învierii Domnului Isus. El este viu. Nu este o simplă amintire. Doar o figură istorică, ca și Cezar, Shakespear sau John Kennedy. Este înviat dintre cei morți cu un trup de slavă. Este viu și domnește ca și rege al universului, și ne oferă tuturor această ofertă de libertate.

    Isus din istorie ca și Isus al credinței noastre

    Știu că iau multe lucruri de la sine înțelese când spun asta. Permiteți-mi să argumentez. Noi, creștinii, credem că  ceea ce cele 27 de cărți din Noul Testament spun despre Isus este adevărat. Aceste cărți ne învață în mod uniform sau presupun deja cunoscut faptul că Isus a trăit în istorie, a murit ca și substitut pentru păcătoși, a înviat în a treia zi și s-a ridicat la ceruri, iar acum conduce lumea ca și Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat.

    Aceste 27 de cărți sunt pline de trimiteri la învierea fizică a lui Isus. De exemplu, în Evanghelia după Ioan (20:27-28), Isus îi apare lui Toma, unul dintre discipoli care refuzase să creadă că El înviase, și îi spune: "Adu-ți degetul încoace și uită-te la mâinile Mele; și adu-ți mâna și pune-o în coasta Mea și nu fi necredincios, ci credincios.". Iar Toma îi răspunde: "Domnul meu și Dumnezeul meu!"

    1000 km distanță de mit

    Aceste relatări despre ceea ce s-a întâmplat în viața lui Isus sunt la 1000 de km distanță de a fi mituri – cum ar fi cele grecești sau romane, din trecutul îndepărtat, care nu au nicio legătură cu realitatea istorică. Cărțile Noului Testament vorbesc despre istorie adevărată. Pilat, guvernatorul roman, Herod,  regele din Galileea, Caiafa, Marele Preot. Acești nu sunt personaje mitice. Sunt oameni cunoscuți din istoria din afara Bibliei.

    Aceste relatări din Noul Testament (aceste 27 de cărți) au fost scrise în timp ce martori oculari erau încă în viață. Scrisorile lui Pavel au fost scrise la interval de 15-30 de ani de la moartea lui Isus. În una dintre ele, menționează faptul că 500 de oameni îl văzuseră pe Isus după înviere și că mulți dintre aceștia erau încă în viață (1 Corinteni 15:6). Majoritatea cărților, poate toate, au fost scrise înainte de 70 d.Hr., la 40 de ani de la moartea lui Isus. Chiar dacă Ioan ar fi fost scrisă de apostolul bătrân în jurul anului 90 d.Hr., timpul este scurt.

    Istorie reală- rememorată și confirmată

    Gândiți-vă. Dacă noi eram scriitorii Noului Testament acum, în 2011, pentru unii dintre noi, Isus ar fi trăit la sfârșitul anilor 1980, pentru alții în 1970 și, poate pentru mai puțini, 1950. Nu este mitologie. Este istorie. Istorie rememorată. Istorie spusă de martori oculari.

    În plus, inamicilor creștinismului nu le-ar fi plăcut nimic mai mult decât să aducă trupul lui Isus în Ierusalim într-o roabă, să dovedească că totul a fost o înșelătorie, dar nu au putut. Mormântul era gol și nu era niciun trup mort. Discipolii au furat corpul și au inventat povestea învierii! Serios? Gândul că acești discipoli înspăimântați care  îl abandonaseră pe Isus de frică să nu-și piardă viața, care au spus “Noi trăgeam nădejde că El este Acela care va izbăvi pe Israel” (Luca 24:21) – gândul că s-ar hotărî brusc, între ei, să creeze o înșelătorie și apoi să moară pentru asta, este hilar.

    Nu nebuni, ci martori

    Niciunul dintre apostolii lui Isus nu era nebun, ci toți au fost martori. Ce avem în Noul Testament nu este mitologie, ci portretul lui Isus așa cum martorii și l-au amintit. Richard Bauckham, fost profesor nou-testamentar la universitatea St Andrews, a spus-o astfel în cartea sa, “Isus și martorii oculari: Evangheliile din perspectiva mărturiilor” : “Isus portretizat de Evanghelii este Isus portretizat de martorii oculari, Isus al mărturiilor.” (pagina 472). Aceasta e concluzia a aproape 500 de pagini de studiu istoric laborios.

    Unul dintre acești martori – cel despre care studiem, Ioan -, Bauckham i-a acordat o întreagă carte: “Mărturia Discipolului Preaiubit: Narațiunea, Istoria și Teologia Evangheliei după Ioan”. Ideea cărții e că autorul ei e un martor ocular și “intenționează să rămână fidel adevărului istoric” (pagina 27).

    Învierea, din perspectivă istorică

    Ideea principală e pur și simplu faptul că atunci când noi, creștinii, spunem că Isus a înviat, nu vorbim despre un mit, nu vorbim aiurea. Nu spunem că e doar cu sens spiritual sau sentimental. Noi ne referim la istorie. În final, El trebuie să îți câștige încrederea. Ce am vrut eu să arăt e că Isus din perspectivă istorică nu e așa accesibil. Deci lasă-L să-ți vorbească.

    O afirmație uimitoare: Toată lumea este sclavă păcatului

    Lasă-L să-ți vorbească despre libertate. În Ioan 8:32, El spune: “Veţi cunoaşte adevărul, şi adevărul vă va face slobozi.” Oamenii i-au răspuns, așa cum poate unii dintre noi ar face-o: suntem deja liberi! Ei spun în versetul 33: "Noi suntem sămânţa lui Avraam şi n-am fost niciodată robii nimănui; cum zici Tu: "Veţi fi slobozi!"?" Ei se concentrau pe unele aspecte ale libertății, dar nu la libertatea despre care vorbea Isus.

    Isus clarifică în versetul 34: "Adevărat, adevărat vă spun că oricine trăieşte în păcat este rob al păcatului.”  Aceasta e o afirmație extraordinară. Ne-ar trebui câteva săptămâni să descoperim bazele și implicațiile ei. Dar nu avem timp. Doar o vom spune și vom lăsa cuvântul Lui să fie acela care ne cunoaște mai bine decât ne cunoaștem noi înșine. Toată lumea păcătuiește. Prin urmare, Isus spune că toată lumea este în robia păcatului. Asta înseamnă că păcatul nu e doar o acțiune, ci o putere din adâncul inimilor noastre care ne face să întreprindem acțiuni rele. Păcătuim pentru că suntem păcătoși.

    Deci sclavia noastră este față de o putere dinăuntrul nostru. Pot fi tipuri de libertate pe care să le creem pentru noi înșine, dar nu acest tip. La asta se referă Isus. Această sclavie este prea profundă. Toți o avem. Doar Isus ne poate elibera. Așa că spune în versetul 36: “Deci dacă Fiul vă face slobozi, veţi fi cu adevărat slobozi.”

    Păcatul ne înrobește în două moduri

    Păcatul ne înrobește în două moduri. Prin urmare, libertatea vine sub două forme. În primul rând, păcatul ne înrobește producându-ne pofte puternice. Păcarul ne înrobește prin a face orice să pară mai atractiv, mai de dorit ca Isus. Acesta este păcatul: a-ți dori ceva mai mult ca pe Isus și a acționa pe acest gând.

    Al doilea mod în care păcatul ne înrobește este prin faptul că, eventual, ne condamnă. În afara cazului în care ceva intervine, ne duce în iad. Eu numesc asta sclavie pentru că cineva ar putea spune “Mie mi-e bine să doresc lucruri mai mult ca pe Isus. Sună a libertate pentru mine.” Dar nu ai spune asta dacă ai vedea că te îndrepți în mod clar spre distrugere.

    Eliberare de sub dominarea și condamnarea păcatului

    Doar Isus ne poate elibera de aceste două tipuri de sclavie: dominarea și condamnarea păcatului. El ne eliberează de condamnarea păcatului pentru că a luat-o asupra Sa. “Hristos ne-a răscumpărat din blestemul Legii, făcându-Se blestem pentru noi” (Galateni 3:13). Și ne eliberează de sub dominarea păcatului prin schimbarea firii noastre, prin nașterea din nou. Esența este că El ne deschide ochii pentru a vedea că Salvatorul nostru este mai de dorit decât orice altceva din lume. Când păcatele noastre sunt iertate, mânia lui Dumnezeu îndepărtată și îl vedem pe Isus ca pe cea mai mare comoară din lume, atunci suntem eliberați și de dominarea, și de condamnarea păcatului. Suntem liberi cu adevărat. Asta e ceea ce Isus îți oferă azi.

    Ce este libertatea completă?

    Permiteți-mi să fac legătura dintre acest tip de eliberare și libertatea pe care toți ne-o dorim. Poate ai auzit toate acestea și tot spui: “Eu sunt deja liber. Voi, creștinii, aveți o grămadă de reguli de morală. Eu pot să fac ce vreau. Și sunt recunoscător pentru că trăiesc în țara în care pot să fac aceste lucruri. Asta e singura libertate care mă interesează.”

    Să încheiem acest mesaj prin a face cât de clar posibil ce este libertatea completă.  “Cu adevărat liberi”, spune Isus. Doar el poate să ne ofere asta. Deci ce alte tipuri de libertate există? Ce libertate este inferioară libertății totale?

    Patru tipuri de libertate

    Sunt cel puțin patru tipuri de libertate. Fiecare adaugă câte o dimensiune crucială la conceptul de libertate, până în final obținând această “libertate completă”. Permiteți-mi să însumez aceste patru tipuri de libertate într-o singură definiție a libertății complete, totale: Ești cu adevărat liber când ai dorința, abilitatea și oportunitatea de a face ce te va face fericit și într-o 1000 de ani. Sau, am putea spune că ești complet liber când ai dorința, abilitatea și oportunitatea de a face ceea ce nu-ți va aduce niciun regret, niciodată.

    Dacă nu ai dorința de a face un lucru, nu ești liber să-l faci. Oh, ai putea să te străduiești să faci ceea ce nu-ți dorești, dar nimeni nu consideră asta libertate. Nu e modul în care vrem să trăim. Este o constrângere și o presiune pe care nu ne-o dorim.

    Dacă ai dorința de a face ceva, dar nu ai abilitatea de a face acel lucru, nu ești liber să-l faci.

    Dacă ai dorința și abilitatea de a face un lucru, dar nu ai oportunitatea de a-l face, nu ești liber să-l faci.

    Dacă ai dorința, abilitatea și oportunitatea de a face un lucru, dar te distruge în final, nu ești liber – nu cu adevărat.

    Pentru a fi complet liberi, trebuie să avem dorința, abilitatea și oportunitatea să facem ceea ce ne va face fericiți pentru totdeauna. Fără regrete. Doar Isus, Fiul Lui Dumnezeu care a murit și a înviat pentru noi, poate să facă asta posibil. Dacă Fiul te va elibera, vei fi liber cu adevărat. Pentru a fi fericit pentru totdeauna, păcatele noatre trebuie să fie iertate și mânia lui Dumnezeu împăcată, iar Isus trebuie să devină comoara noastră supremă. Doar Isus poate face asta. De fapt, a făcut-o deja.

    El a murit pentru păcatele noastre. A absorbit mânia Domnului. S-a ridicat dintre cei morți și astăzi este mai presus de prețios. Ne oferă aceasta, acum, ca și cadou.

    Permiteți-mi să conturez o ilustrație a libertății pentru a face lucrurile cât mai clare posibil.

    Ilustrația Libertății

    Să luăm exemplul parașutismului. Ceea ce îți dorești este să experimentezi adrenalina căderii și libertatea care vine cu aceasta. Să presupunem că mergi spre aeroport pentru a sări pentru prima oară, dar mașina ta dă într-o groapă pe bulevardul Hiawatha, cauciucul explodează și dai într-un stâlp de telefonie. Nu mai ai libertatea să sari, fie că aveai sau nu abilitatea, pentru că oportunitatea trece în timp ce tu aștepți mecanicul. Nu mai ai libertatea oportunității.

    Să presupunem că ajungi cu bine la aeroport, dar ai lipsit de la toate cursurile și nu știi nimic despre parașutism. Nu ai nici cele mai fundamentale cunoștințe-cum să folosești o parașută, de exemplu. Ai oportunitatea, dar nu ai abilitatea. Nu te vor lăsa să sari.

    Să presupunem că ajungi la aeroport, ai fost la toate cursurile, ai toate abilitățile necesare. Decolezi într-un avion micuț, dar, imediat ce deschid ușa și te uiți în jos, toată dorința de a face acest lucru dispare și este înlocuită de o spaimă paralizantă. Ai oportunitatea, ai abilitatea, dar nu mai ai dorința.

    Dar mai este încă ceva necesar pentru libertatea completă. Să presupunem că ajungi la aeroport fără nicio problemă (ai oportunitatea); ai toate cunoștințele necesare (ai abilitatea); te uiți din avion la toate silozurile miniaturale și la hambarele și fermele de sub tine și de-abia aștepți să sari (ai dorința). Și sari.

    În timp ce ești în cădere liberă, bucurându-te de fiecare secundă, fără să știi, parașuta ta e stricată și nu se va deschide, orice ai face. Ești liber - liber cu adevărat? Nu. Ceea ce faci cu atâta bucurie și cu atâta libertate de va omorî. Chiar dacă nu o știi încă, ești în robia distrugerii. Tu o simți ca și libertate. Dar, foarte curând, totul – toată adrenalina- se va dovedi o iluzie. În 30 de secunde vei fi mort.

    Ca să fii liber, liber cu adevărat, Fiul Lui Dumnezeu trebuie să te elibereze.

    Moartea și învierea care te pot elibera

    Noi nu avem nicio parașută. Avem un Salvator. Pentru că El a murit pentru noi, nu este nicio condamnare. Atracția mortală, gravitațională a păcatelor noastre este distrusă. Destinul și dorințele noastre sunt noi. El este sursa lor, El este substanța lor. El ne-a dat noua dorință, El este noua dorință. “Deci dacă Fiul vă face slobozi, veţi fi cu adevărat slobozi.”

    Nu-i așa că este absolut prostesc ca un creștin să invidieze așa numita libertatea a celor ce se aruncă de la balconul unui zgârie-nori de păcate pentru o secundă de adrenalină în căderea liberă în lăcomie, droguri, faimă, sex, putere sau lux, fără să se gândească la Isus? Toată această libertate este un abur, dar aceia care se încred în Isus și îl prețuiesc mai presus de orice se vor înălța cu aripi ca de vultur și vor fi bucuroși- și într-o 1000 de ani. Ei vor fi liberi cu adevărat.

    Isus nu îți dă o simplă informație în acest mesaj. El îți oferă o invitație. Încrede-te in El. Prețuiește-L. El a murit și a înviat ca tu să fii liber cu adevărat.